Ți-ai înecat dorințele-n suspine,
Cu lacrimi ai făurit cărări spre rai
Icoanei tale stau îngeri să se-închine
Când amurgul te îmbracă-n al iubirii strai.

Ploi de petale sărută ai tăi umerii goi,
Și ochii dulci ca într-o elegie
Luna te fură atom cu atom ; să fii
Regina nopții pentru veșnicie.

Ești univers, ești apă, piatră și foc,
Lumină, șoaptă și fior în noaptea grea
Arzi în rugi și-n ruguri până la soroc
Când te vei muta în împărăția ta.

Femeie ești soție, iubită și mamă,
Tu cântărești totul în balanță
Lacrimi aduni adesea în năframă
Ești însăți o lecție de viață !

—————————–

Cristian Gabriel VULPOIU

8 Martie 2019

Aud viscolul în rana mea cum urlă,
În agonii căci nu există terapie
Un clopot surd mai cântă intr-o turlă
Veghind un pustnic rătăcit intr-o chilie.

Viscolul troieneste drumul către tine,
Și parcă îmi zâmbește-a moarte
Albul nebun mă-îmbracă în suspine
Caci tu himeră, de mine ești tot mai departe.

Zăpada a acoperit chiar și pierdutele agonii,
Nici clopotul din turlă nu se mai aude
A moarte îmi șoptește gerul năpraznic, vii ?
Văd lumina ta cum de mine se ascunde.

Îți scriu o ultimă scrisoare draga mea,
De va fi să ne regăsim în stele
Nu cauta în alte locuri dragostea
O vei găsi în versurile mele.

—————————–

Cristian Gabriel VULPOIU

24 februarie 2019

Ascult un dor nebun doinind pe vale,
O lacrimă căzu, se transformă în rază
Ca prin vis simt sărutarea dumitale
Și mângâierea-ți dulce care mă veghează.

De dragobete ești în strai de sărbătoare,
Te-ai prefăcut în vers și-n poezie
Cântec ai făcut din razele de soare
Din razele de lună, caldă nemurire.

Citesc iubirea ta pe cerul de azur,
Te regăsesc doar într-a florilor corole
Simt parfumul iubirii tale peste tot în jur
Te pictez în zori doar în divine acuarele.

—————————–

Cristian Gabriel VULPOIU

22 februarie 2019

Simt cum noaptea îmi sfâșie total diorama,
Sângele solar curge printr-un surd ecou
Din nemuritoare patimi țes năframa
Zi și noapte contopite-n-tr-un absurd halou.

Ceasul de dincolo ticăie eternități
Este pavat cu spini drumul spre moarte
Deși de-acolo venim, crude entități
Suntem file nescrise într-o carte.

Ceasul de dincolo și feliile de soartă,
Sau aripile frânte de vreun blestem bacant
Ne deschid spre Nirvana vechea poarta
Având cu noi și karma drept liant.

—————————–

Cristian Gabriel VULPOIU

3 februarie 2019

Umbre de cer se rup în schisme,
Se pierd tăcute-n necuvânt
Ca patimile-n paroxisme
Rece și-ntuneric între profan și Sfânt.

În purgatoriu eu îmi sunt cruce,
Mă salută timid palide oglinzi
Văd umbre reci pierzându-se năuce
Și vise frânte atârnând de grinzi.

Văd acum umbrele unui timp pierdut,
Ce se destramă în clipe virgine
Mă întreb oare câte vieți oare s-au țesut…
Și câte din ele îmi vor fi străine …

—————————–

Cristian Gabriel VULPOIU

1 februarie 2019

Iubirea ne sărută-n ritm de vals,
Raze fierbinți se unduie-n vitralii
Un bulgăre de stea ne prinde-n transă
Îngeri ne cântă-n echinocții simfonii.

Dansăm în clepsidra morții,
Învăluiți de un sâmbure de foc
Ne amăgim cu evantaiul sorții
Ceasul îmi ține infinitu-n loc.

Cad îngeri din icoane,
Și sfinți și eterne absoluturi
Acum ne închinăm la prane
Provenim dintr-ale morții luturi.

Ne iubim după tipare din neant,
Lacrimi tardive aduc aripi frânte
Definind un viitor casant
Ce nu se vindecă cu un descântec.

—————————–

Cristian Gabriel VULPOIU

1 februarie 2019

Mă închin doar dalbele petale,
Îmi amintesc de valuri și fiori
Zeiță, doar ție-ți sunt vasale
Ascultă-le simfonia de viori.

Mă închin doar mării cu valuri de azur,
Ce sacru-ți templu venerează
Precum razele soarelui cel pur
Și rouă ce spală dimineața.

Mă închin acum doar iubirii,
Și dorului ce arde-n prag de seară
Te coboară din icoană iar zefirii
Să nu lași valurile iar să piară.

Mă închin doar ție,
Doar ție paradisul meu divin
Tu însăți ești cerească simfonie
Luceafăr, coboară acum spre mine lin.

Am citit noul algoritm al iubirii,
Ascuns după perdeaua unui basm
Am gustat din cupa nemuririi
Al dragostei nemuritor fantasm.

Când te privesc, deslușesc taina iubirii,
Zâmbetul tău se tâlmăcește-n psalmi
Sub lacrimi fierbinți pe plita dospirii
Mării de vise de sub zefirii calmi.

Tu ești sanctuarul iubirii mele,
Licăr de mir de sub curatu-ți cer
Vino înveșmântată-n praf de stele
Să vezi valurile de sub glezna mea cum pier.

Ești candela ce îmi măsoară clipe,
De dor, timpului păgân mărturisire
Focul sentinței stă să se-nfiripe
Căci tu ești a mea desăvârșire.

Tu sirenă-ngâni sunetul mării,
Iar cântul tău oprește timpu-n loc
Lacrima ta copilă dezmiardă zorii
Și tâlcuie șoapta tainicului izvor.

Chip de înger ești, frumoasă fată,
Și îngeraș ești tu în toate cele
Prin tot ce faci șeti părinților răsplată
Un prea frumos luceafăr între stele.

Chip de înger ești, răsărit de soare,
Un pansament pentru inimile care dor
Dai aripi celor ce au uitat să zboare
Ștergi lacrima celor ce nu zâmbesc în zori.

Eu îți doresc din suflet sănătate,
Să ne încânți cu vocea ta divină
Să îți realizezi visele toate
Să ai o viață doar de fericire plină.

Tu, răsărit de soare peste noaptea-mi de smarald,
Ce scaldă crepusculul direct în spuma mării
Cântă acum la alăută al valurilor fald
Zâmbind frumos de sub corola primăverii.

Tu care iluminezi toată neființa mea,
Atunci când ai însăși lumina drept sorginte
Clepsidră, timpul îl măsori în pulbere de stea
Ce șăgalnic se abate spre noi să ne alinte.

Tu noaptea o prefaci în petalele unui vis,
Ascuns la rându-i subtil după perdeaua unei șoapte
Suntem doar o clipă a universului promis
Cu darul zeilor și-ntr-un alta de stele coapte.

Vreau să mă îmbăt cu ale tale scumpe raze,
În vis să mi te-nchipui, o prea frumos luceafăr
Cu a ta iubire, zeiță, chipul mi se luminează
Hai iubito împreună să deschidem al nemurii cufăr.