UMBRE DE CER
Din edenul fad curg în noapte,
Geroase și tăioase anateme
Sclipiri de stea îngheață-n șoapte
Și tremură în tainice catrene.
Umbre de cer se rup în schisme,
Se pierd tăcute-n necuvânt
Ca patimile-n paroxisme
Rece și-ntuneric între profan și Sfânt.
În purgatoriu eu îmi sunt cruce,
Mă salută timid palide oglinzi
Văd umbre reci pierzându-se năuce
Și vise frânte atârnând de grinzi.
Văd acum umbrele unui timp pierdut,
Ce se destramă în clipe virgine
Mă întreb oare câte vieți oare s-au țesut…
Și câte din ele îmi vor fi străine …
—————————–
Cristian Gabriel VULPOIU
1 februarie 2019