Corneliu NEAGU: Trec anii

TREC ANII

 

Trec anii peste vreme

și vremea peste ani,

se-adună lângă pragul

din lumea nevăzută

a gândurilor smulse

din gura de vulcani

ce-mi bântuie uitarea

la margini de redută.

 

Privesc cu îndoială

la tot ce-a mai rămas

din trudnica credință

a devenirii proprii,

pe drumul încercării

spre veșnicul popas

de care, în tăcere,

smerit mă tot apropii.

 

Dar parcă câteodată

aș vrea să mă opresc,

din brâul de redută

să mai privesc în urmă,

să regăsesc plăcerea

în tot ce-i omenesc,

văzând că răul lumii

în urma mea se curmă.

 

Să mă îmbăt cu doruri

venite pe-nserat

din oazele lăsate

la margini de Sahare

ce încă ne mai cheamă

pe malul dantelat

să retrăim iubirea

rămasă-n neuitare.

 

O, gânduri rătăcite

în scopuri fără miză,

ce-mi asaltați trăirea

cu false reciclări,

nu-mi tulburați tăcerea

cu strania surpriză

a dorurilor false

venind de nicăieri !…

———————————————–

Corneliu NEAGU

București

24 februarie 2020

Corneliu NEAGU: Legenda

LEGENDA

 

Citește-mi din legenda

sosită astă seară

cu file încărcate

de sfinte neuitări,

întoarse obosite

în prag de primăvară

pe vânturi nevăzute

și cârduri de cocori.

 

Voi asculta cuminte

povestea renăscută,

rămasă agățată

pe-o margine de gând,

și-atunci voi înțelege

că-n magica volută

bemolii din fligoarne

vor reveni curând.

 

Vestitele fanfare,

ajunse iar în parcuri

cu-aceeași revărsare

de vaste partituri,

ne vor lovi uitarea

ca nesupuse icuri

înfipte fără milă

în inimi de păduri.

 

Tăcerea regăsită

în fila de legendă

ne va aduce somnul

din margine de nori,

iar vraja așteptării,

venind să ne cuprindă,

pe trupurile noastre

va cerne doar fiori.

———————————————–

Corneliu NEAGU

București

17 februarie 2020

Corneliu NEAGU: Patria

PATRIA

 

O, patrie, tu curgi prin trupul meu,

când clipa-nstrăinării mă atinge,

și-n suflet îmi aprinde curcubeu

de gânduri care plâng numai cu sânge.

Pe tine, mamă, nu te mai zăresc,

frumosu-ți chip a dispărut în ceață,

și tot ce în trecut părea firesc

la margine de amintiri îngheață.

 

Doar mărul de la poartă, înflorit,

revine peste vreme-n amintire,

de-atâtea ori în mine l-am primit

cu crengile-ncărcate în neştire!…

Dar se transformă-n piesă de album,

în crengi nu se zăreşte nici-o floare,

rămas uitat la margine de drum

se zbate-n pânza de beton si moare.

 

Trec zilele și parcă nu mai știu

ce rosturi m-au adus prin altă țară,

pe alt tărâm de unde-i prea târziu

norocul să-l desfid a doua oară.

Tu, patrie, la mine te gândești,

am consulat într-un oraș mai mare,

când merg acolo, vechile povești

le-aud curgând pe tristele culoare.

 

Compatrioți cu chipuri de oțel

și cu trădarea aduntată-n sânge

mă-ntâmpină și îmi vorbesc la fel,

când inima de doruri mi se frânge.

Sunt tot aşa nătângi, cum îi ştiam,

nepăsători, cu vorba lor lemnoasă,

iar uneori mă-ntreabă de vreun neam

care-ar putea să-i sprijine pe-acasă.

 

De-acolo plec cu sufletul rănit

gândind că n-o să mă întorc vreodată,

nu este-acela locul potrivit

unde să-ntrebi de mumă sau de tată.

Stau seara-n fața mesei gânditor,

dar dorul meu rămâne pe afară…!

O, patrie, și prea iubit popor,

e dorul care zboară către țară !

———————————————–

Corneliu NEAGU

București

9 februarie 2020

Corneliu NEAGU: Paradigma

PARADIGMA

 

Îmi adun tăcerea zilei următoare

din adânc de taine, fără început,

o îmbăt cu visuri puse în ulcioare

păstrate cu grijă pe un pat de lut.

Pun pe fruntea zilei mirul neuitării

cu parfum de doruri rupte din tăceri

când pe cerul vieții se adună norii

mai puțini ca mâine, dar mai mulți ca ieri.

 

Mă feresc de vorba nerostită încă

care vrea să scape din firav pripon,

să îmi lase-n cuget rana sa adâncă

pe cântări năuce de malefic zvon.

Am mereu în suflet gând de alinare

să-l împart prin lume marilor căzuți,

părăsiți adesea-n margini de uitare

unde stau cu anii încă nevăzuți.

 

Din lumina zilei împletesc ofrande

cu-nveliș de visuri și parfum de dor,

le împart când luna vine să se scalde

în adâncul oazei din deșert decor.

Simt încă de astăzi ultima enigmă

ce-mi deschide drumul, încă neștiut,

și-mi aduce-n suflet marea paradigmă

să mă-mbăt cu taina Celui Nevăzut.

———————————————–

Corneliu NEAGU

București

31 ianuarie 2020

Corneliu NEAGU: Tăcerea clipei trecătoare

TĂCEREA CLIPEI TRECĂTOARE

 

Un glas fără cuvinte din adâncul meu
ajunge nevăzut la margine de gânduri
pe trunchiul despicat al unui curcubeu
cu capetele prinse-n albia din prunduri.
Izvoarele din albii au secat demult,
iar pietrele uscate de prea multă sete
mă cheamă-n arcul curcubeului s-ascult
tăcerea lor rescrisă-n magice versete.

 

Răstorn tăcerea mea peste tăcerea lor
și din mirajul sfânt al undelor spectrale
aduc sub pietrele ce-și caută izvor
iubirile pierdute-n umbre vesperale.
Prea multe amintiri deodată se ivesc,
se scurg încet cu picături de apă vie
pe când din geana curcubeului ceresc
cad ploi de dor venite dinspre veșnicie.

 

Plec capul să ascult surâsul renăscut
al râului brodat cu pietre vorbitoare
și parcă-aud, din viitor înspre trecut,
ecoul absolut al clipei trecătoare.

———————————————–

Corneliu NEAGU

București

27 ianuarie 2020

 

Corneliu NEAGU: Zvon hibernal

ZVON HIBERNAL

 

Privesc din fotoliu, e iarnă afară,

iar focul din sobă îmi spune poveşti,

dorinţa din mine începe să doară,

te caut cu gândul, nu ştiu unde eşti.

 

Pe strada pustie se lasă-nserarea

şi gândul acasă se-ntoarce mai greu,

sub ţărmul stâncos se zbucimă marea,

cu stropii ajunge în sufletul meu.

 

Şi jarul din sobă mai tare trosneşte,

se-aude şi vântul cum bate în horn,

aştept la fereastră, în târg se zvoneşte

că vii din trecut călărind un licorn.

———————————————–

Corneliu NEAGU

București

20 ianuarie 2020

Corneliu NEAGU: Fructul oprit

FRUCTUL OPRIT

 

Când te-am văzut întâia oară dezbrăcată,

dezvăluindu-te misterioasă-n faţa mea,

am tresărit cuprins d-un tremur deodată

și-o teamă ireală-n mine se năştea.

Ai apărut în viaţa mea fără de veste,

învăluită-n aură de înger izgonit,

care s-a rupt din taina dogmelor celeste

pentru-a gusta din pământescul fruct oprit.

 

Nu îndrăzneam să te ating, măcar cu gândul,

căci îngerul trădat în tine încă mai trăia,

ci am rămas pe loc încremenit privindu-l

cum dintr-un înger sfânt în demon se schimba.

În ochii tăi creşteau dorinţe ne-mplinite,

mă răstigneau, fără să știu, pe trupu-ţi în delir,

prin timp ne rătăceam pe nefireşti orbite,

gustând îmbrăţişati zeescul elixir.

 

Aș fi rămas cu tine veşnic, neuitato,

supus te-aş fi urmat fără să-ţi cer nimic,

iubirea mea de-a pururi  ţi-aş fi dat-o

ca-n sferele cereşti din nou să te ridic.

Te-ai risipit însă ca neaua-n primăvară

pe trecătoarele iubiri ce-n zare ți-au ieșit

și m-ai trădat, urmându-ți calea ta precară

de înger detestat și veșninic răzvrătit.

———————————————–

Corneliu NEAGU

București

13 ianuarie 2020

Corneliu NEAGU: Cioburi de oglindă

CIOBURI DE OGLINDĂ

 

Temutele și falsele dileme

ne macină prin acele de ceas,

le auzim și-ncepem a ne teme

când încurcate-n urmă au rămas.

Adesea le tratăm cu uşurinţă,

crezând că am putea marca uşor

idei ce ni se par de referință

pentru-a clădi un falnic viitor.

 

Atâţia dintre voi ar vrea să fie

deschizător de cale, pentru toţi,

ca dăltuit cândva în vreo statuie

să fie admirat printre iloți.

Vă-nfățișați cu false doctorate,

și diplome servite prin uluci

care vor fi aievea admirate

doar de netoţi, cu fețe de uituci.

 

Valorile încep să ne dispară,

iar şcolile, ajunse cuib de cuc,

pe cei cu har îi lasă fără țară,

spre zările străine se tot duc.

Rămâne vatra fără minți lucide

și-ncorsetată-n falsele valori,

se-afundă-n nepăsare și se-nchide

în teorii de veșnici visători.

 

De-i rostul meu să vă aduc rețete,

vă spun acum și vă îndemn pe toți:

e timpul rezolvărilor conctete –

treziți-vă, să-i alungăm pe hoți !

———————————————–

Corneliu NEAGU

București

3 ianuarie 2020

Prof. univ. dr. ing. Corneliu NEAGU: EVOLUȚII ACADEMICE ÎN CATEDRA TCM ÎN PERIOADA 1980-2000

Începând cu anul 1980, în “Economia Socialistă Multilateral Dezvoltată”, nevoia de ingineri cu specializarea TCM (Tehnologia Construcţiilor de Maşini), devenea din ce în ce mai mare. Ca răspuns la acestă comandă socială, numarul de locuri alocat Politehnicii din Bucureşti pentru specializarea menţionată este majorat cu 30%. Astfel, numărul studenţilor admişi în anul întâi, la această specializare, ajunge la cifra de 320. Această majorare a numarului de studenţi a generat oportunităţi de promovare a unor cadre didactice tinere pe posturi de titulari ai unor cursuri. Cursul de Tehnologia Construcţiilor de Maşini (TCM) va avea, începând cu anul universitar 1983-1984, trei serii paralele (A, B, C). La seriile A şi B erau titulari Prof. Dr. Ing. Ionel GAVRILAŞ şi Conf. Dr. Ing. Ion GHEORGHE. Pentru seria nou apărută (seria C) este desemnat titular Şef Lucrări Dr. Ing. Corneliu NEAGU. Cele trei serii paralele s-au perpetuat şi după evenimentele dramatice din iarna anului 1989, care au condus la căderea comunismului în România. Turbulenţele, spontane sau provocate, ce au avut loc în facultate la sfarşitul anului 1989 si începutul anului 1990, conduc la recuzarea de către studenţi a titularilor de la seriile A si B. Locul acestora va fi preluat de Şef Lucrări Dr. Ing. Aurelian VLASE, la seria A, şi Şef Lucrări Dr. Ing. Marian GHEORGHE, la Seria B. Titularii celor trei serii, Aurelian VLASE, Marian GHEORGHE și Corneliu NEAGU, au hotărât, în consens ca, de la an la an, să permute seriile la care vor preda, ca simbol al « egalitaţii » academice a celor trei titulari. Prin hotărârea biroului de conducere a catedrei, şef al colectivului de disciplină TCM a fost numit Corneliu NEAGU, acesta având vechime mai mare de predare a cursului la învățământul de ingineri–zi. În anul 1990 Facultatea de Tehnologia Consrtucţiilor de Maşini (TCM) îşi schimbă denumirea, devenind Facultatea de Ingineria şi Managementul Sistemelor Tehnologice (IMST). Sub coordonarea catedrei TCM, se înfiinţează specializarea Ingineria şi Managementul Sistemelor de Producţie (IMSP), a cărei denumire va deveni, mai târziu, Inginerie Economică Industrială (IEI). În cadrul noii specializări se formau ingineri având cunoştinţe tehnice şi economice avansate în domeniul sistemelor şi proceselor de producţie. În planul de învăţământ al noii specializări au apărut discipline de graniţă, care să facă îmbinarea între abilităţile tehnice şi cele economico-manageriale ale absolvenţilor. Disciplina directoare a specializării a fost denumită Ingineria Sistemelor de Producţie (ISP), având derulare pe trei semestre : ISP1 şi ISP2 în semestrele 7 si 8 (anul de studii 4), iar ISP3 în semestrul 9 (anul de studii 5). Fiecare parte se încheia cu examen separat şi notă proprie în catalog. În Biroul de conducere al catedrei TCM, s-a hotărât ca predarea cursului ISP1 să intre în sarcina profesorului Marian GHEORGHE, iar cursurile ISP2 şi ISP3 în sarcina profesorului Corneliu NEAGU. Unii colegi de la catedra de Management Industrial au avut opoziţii în legătură cu atribuirea cursului de ISP3 profesorului Corneliu NEAGU, punând la îndoială competenţele titularului în problemele de organizarea producţiei. Personal, am dovedit, încă de atunci şi o pot dovedit şi acum, că pregătirea mea în acest domeniu a început încă de pe vremea când învățam la Şcoala Profesională de Ucenici din Fieni (1958-1961). De aceea am postat aici diploma primită la absolvirea şcolii, care ilustrează faptul că au existat două discipline fundamentale, una de Tehnologia Meseriei şi alta de Organizarea Producţiei, ambele promovate cu nota 10 (zece).

De altfel, la absolvirea acestei şcoli am realizat un proiect de diplomă, care avea ca temă « Reparaţia capitală a unei mori de ciment ». Proiect foarte compex, ce cuprindea tratarea temei atât din punct de vedere tehnic, cât şi din punct de vedere organizatoric. Îmi amintesc că am formalizat partea organizatorică a  reparației capitale cu ajutorul diagramelor GANTT. Se întâmpla pe vremea când persoanele pornite împotriva mea, la preluarea cursurilor ISP2 și ISP3, mai jucau încă „la marelle” pe trotuarul din fața blocului. Trebuie să precizez faptul că Școala Profesională de Ucenici din Fieni, fiind continuatoarea Școlii de Arte și Meserii de dinainte de cel de al doilea război mondial, oferea elevilor săi competențe recunoscute atât la nivel național cât și la nivel internațional. Este cunoscut faptul că specialiștii formați la Școala Profesională din Fieni au construit fabrici de ciment, nu numai în țara noastră, ci și în alte țări, precum China, Iran, Irak, Siria etc. Pregătirea elevilor punea accentul pe inovare și mai puțin pe rutină. Îmi amintesc că, fiind confruntat cu problema reparării unor cuplaje de la podul rulant care se defectau foarte des, am realizat (proiectare-execuție) prima mea invenție: dispozitiv de danturat la interior cu freză disc-modul. Era în anul 1963, la vârsta de 19 ani.

(Dispozitiv de danturat la interior cu freză disc-modul)

Invenţia s-a născut dintr-o nevoie a atelierului mecanic (aşa cum se spune în teoria dezvoltării produselor): realizarea coroanelor cu dantură interioară ce intrau în componenţa cuplajelor de pe podurile rulante din halele de materie primă pentru fabricarea cimentului. Tehnologia anterioară de danturare cuprindea următoarele faze: trasarea danturii interioare după dantura exterioară a piesei conjugate coroanei; prelucrarea danturii interioare prin mortezare după trasaj; ajustarea dinţilor prin pilire şi controlul fiecărui gol al danturii cu șablon din tablă. Dispozitivul, conform invenţiei, a permis reducerea timpului de prelucrare a danturi interioare de 4,8 ori. Totodată precizia danturii a crescut foarte mult, asigurând o durată de exploatare a cuplajului de 3 ori mai mare. Dispozitivul se mai folosea încă pe la sfârșitul anilor ’90, înainte ca fabrica de ciment să fie cumpărată de firma Heidelberg. Calculul angrenajelor acestui dispozitiv l-am făcut conform celor învățate din cărțile ilustrului profesor universitar Emil Botez, ANGRENAJE, edițiile 1949 și 1953. Roțile dințate mi-au jalonat destinul, fiind prezente pregnant în viața mea de student și de cadru didactic universitar. Subiectul fabricării roților dințate a fost prilej de îndelungate dezbateri cu profesorul Ionel Gavrilaș la examenul de Tehnologia construcțiilor de Mașini (TCM) din anul 5 de studii universitare.

Așa cum am arătat în placheta „UN PROFESOR BIZAR”, profesorul Ionel Gavrilaș „m-a ținut” la examen de la ora 8 AM până la ora 7 PM (11 ore). La încheierea examenului, știind că am fost propus pentru un post de asistent în catedră, mi-a zis să-l caut în toamnă întrucât n-a avut timp să mă examineze și din cursurile facultative de Tehnologii Neconvenționale. Nu pot încheia subiectul incitant al roților dințate fără a menționa că acest subiect a fost prezent și la examenul de admitere la doctorat, în anul 1972. Președintele comisiei de admitere a fost chiar Marele Prof. Dr. Docent Emil Botez. Doresc să le spun colegilor mai tineri că admiterea la doctorat se făcea pe baza unui examen riguros, cu probă scrisă și probă orală. Conducătorii de doctorat erau puțini, iar candidații mai mulți decât locurile oferite de Ministerul Învățământului.

Roțile dințate au fost prezente în viața mea și în cadrul contractelor de cercetare-dezvoltare realizate cu industria, cu deosebire în cazul echipamentelor de prelucrare a suprafețelor sferice prin strunjire și frezare. Solicitările în acest domeniu erau foarte mari, în contextul în care Nicolae Ceaușescu ceruse imperios fabricarea în țară a produselor care necesitau cheltuieli valutare pentru a fi cumpărate din țările occidentale. Aș dori să menționez faptul că partea aplicativă a tezei mele de doctorat s-a concretizat în proiectarea și realizarea de echipamente tehnologice de prelucrare a articulațiilor sferice pentru turbinele de 330 MW. Aceste articulații se importau din Franța. Prin asimilarea lor în fabricație la IMGB (Întreprinderea de Mașini Grele din București), conform tehnologiei și echipamentelor dezvoltate în cadrul tezei de doctorat, s-au obținut economii valutare de un milion USD/an. Continue reading „Prof. univ. dr. ing. Corneliu NEAGU: EVOLUȚII ACADEMICE ÎN CATEDRA TCM ÎN PERIOADA 1980-2000”

Corneliu NEAGU: Rondelul eternului destin

RONDELUL  ETERNULUI  DESTIN

 

Deșertul și oaza, eternul destin

al celor cu visuri plutind peste ape,

trecute speranțe, speranțe ce vin,

te caut cu gândul, să-mi fii mai aproape.

 

Mă bântuie-ntruna un dor levantin

și parcă-mi aduce mereu între pleoape

deșertul și oaza, eternul destin

al celor cu visuri plutind peste ape.

 

Trec anii de-a valma și tot mai străin

mă simt în cetatea ce vrea să mă-ngroape,

din cerul uitării un cântec divin

mi-alungă din suflet, prin mii de supape,

deșertul și oaza, eternul destin.

———————————————–

Corneliu NEAGU

București

27 decembrie 2019