„Taina scrisului” este un act de cultură iniţiat de scriitorul George Roca ce reuneşte în paginile a două volume de antologie o sută de eseuri de motivaţie literară aparţinând tot atâtor scriitori de limbă română de pe întreg mapamondul, un concept a cărui importanţă pentru literatura română nu mai trebuie demonstrată.

Dincolo de bogăţia spirituală pe care o înmagazinează în paginile sale, „Taina scrisului” este un document pentru Istoria literaturii române, oferind date exacte şi informaţii privind debutul şi evoluţia literară a celor o sută de participanţi la acest original proiect cultural, ceea ce înseamnă când şi de ce au început să scrie, persoanele care i-au îndrumat, încurajat şi călăuzit paşii, reviste, publicaţii şi edituri cu care au colaborat, volume tipărite, premii şi distincţii obţinute.

Sigur, nu toţi vor rămâne în analele Istoriei literaturii! Dar din paginile celor două volume nu-i va şterge nimeni şi cititorii acestora vor afla cum s-au născut cândva aripile unor vise, cum au crescut ele şi cât de înalt le-a fost zborul. Pentru că eseurile nu sunt doar o înşiruire de date şi titluri. Concepute în stiluri diferite, unele mai riguroase, unele pline de umor, altele mai lirice, ele vorbesc despre taina creaţiei, acea scânteia divină ce a purtat mereu spiritului uman spre desăvârşire şi spre lumină.

„Taina scrisului” poate fi asemănată cu o carte de poveşti. O sută de poveşti ce creionează o sută de personaje principale pornite să cucerească lumea cu ajutorul cuvântului, instrumentul miraculos, cu puteri nebănuite care se lasă descoperite doar celor cu har, meniţi să dezvăluie oamenilor bucuria minţii şi a inimii. O sută de poveşti despre începuturi finalizate cu multă trudă, despre încercări şi reuşite şi deznădejdi, despre talent şi emoţie şi totul în numele comunicării şi împărtăşirii cu ceilalţi.

Cercetându-le îndeaproape mesajul, cred că am putea elucida dilema acestei controversate epoci a internetului care a scăzut drastic numărul cititorilor de literatură scrisă ce se află în raport invers proporţional cu lansările de carte. Cred că am afla ce îi motivează pe scriitori să mai treacă pragul editurilor, să-şi dedice viaţa acestei pasiuni – scrisul – şi să lanseze cu încăpăţânare carte după carte.

Esenţa acestui demers cultural o descifrăm din titlul pe care i l-a ales autorul, „Taina scrisului” pentru că, nu-i aşa, destinul oricărui scriitor este o taină.

Dacă Dicţionarul limbii române ne spune că taina este ceva necunoscut, neînţeles, nedescoperit, nepătruns de mintea omenească, în scrierile religioase taina este „o lucrare misterioasă, ceva necunoscut şi neînţeles minţii omului care se face cu putere divină”, exemplificându-se cu cele şapte taine ale Bisericii creştine care „pecetluiesc legătura dintre divinitate şi om”. Taina scrisului este acel fior al creaţiei, o chemare lăuntrică, misterioasă, pe care o simt cei dăruiţi cu har şi care pecetluieşte legătura dintre cuvântul scris şi om, înlesnind zborul sufletului spre lumi tainice, doar de el ştiute.

Dar să vorbim şi despre fiorul liric pe care îl conţine cuvântul „taină”, despre acel freamăt al eului liric încărcat de emoţia necunoscutului.

Nuanţe poetice ale cuvântului „taină” desprindem din chiar definiţia lui de „mister”, „minune”, „poveste minunată”. Despre sensul poetic al cuvântului „taină” ne vorbeşte cu măiestrie Lucian Blaga prin metaforele sale: „corola de minuni a lumii”, „nepătruns ascuns”, „sfânt mister”, „ne-nţelesuri mari”. Dar, pe când Blaga nu cercetează tainele lumii, nu le ucide cu mintea, nu le vrea lămurite, George Roca îi invită la ceas de spovedanie pe cei o sută de scriitori şi porneşte alături de ei pe drumul destăinuirilor, lăsând posterităţii o sută de „poveşti minunate” prin care să dezlege „Taina scrisului” cunoscând emoţia şi bucuria creaţiei artistice.

„Taina scrisului”, este o încununare a muncii neobosite de promotor cultural pe care o desfăşoară George Roca întru descoperirea şi formarea de noi talente, întru promovarea scriitorilor de limbă română în spaţiul cultural internaţional şi, deci, a limbii şi a culturii româneşti. Îi dorim mult succes în acest demers şi drept încurajare îi amintim că „cei ce duc soarele în viaţa altora vor trăi şi ei în lumină!”

———————

Cornelia CHIFU

10 septembrie 2019

Timişoara