SONET PENTRU MAMA

 

Atunci când te încearcă mari tristeți

Ajunge să rostești cuvântul „mama”

Că-ți piere, din privire, toată teama

Și poți păși, senin, prin dimineți.

 

Oricât de mare-ar fi, în suflet, drama,

Cea care are, parcă, șapte vieți,

La fel ca-n zorii primei tinereți,

Îți șterge ochii, -n lacrimi, cu năframa.

 

Și prinzi puteri atunci când ea se roagă

Să-ți fie ție bine, să răzbești,

Să nu te-atingă relele lumești;

 

Căci mama e ființa cea mai dragă,

Iar tu te simți un fel de semizeu

Și îți zâmbește, -n gânduri, Dumnezeu!

 

 

SONET PENTRU BUCOVINA

 

Aici e Țara codrilor de fagi,

Ținut de basm, cu turme de mioare,

Cu dealuri și păduri scăldate-n soare,

Cu oameni mândri și prieteni dragi.

 

Aici e Putna lui Ștefan cel Mare,

Lăcaș de-nchinăciune pentru magi

Și pentru cei ce-și poartă în desagi

Averea pentru viața viitoare.

 

Și tot aici e roșul de Humor

Și Voronețul nostru, -al tuturor,

Prieteni buni, aici mi-e rădăcina;

 

De-aceea vă invit, că nu-s sihastru,

În Țara mea de fagi cu cer albastru:

Hai, bateți palma…Pentru Bucovina!

 

 

SONETUL AMINTIRILOR

 

Cândva, târziu, înspre apusul vieții,

Cu doruri oglindite în priviri,

Rememorând trecutele iubiri,

Vom da tribut de lacrimi, iar, tristeții.

 

Vor reveni regretele-n trăiri

Și ne-om trezi, în roua dimineții,

Gândindu-ne la anii tinereții,

La chipul drag păstrat în amintiri.

 

Continue reading „Constantin MOLDOVAN: Cioburi de metaforă (poeme)” →