Dincolo de cuvinte…
Suntem trecători într-un timp vremelnic. Am
certitudinea, că nimic nu este lăsat la voia
întâmplării. Oamenii, apar în viețiile noastre ca o
bucurie, o binecuvântare, ca un impuls spre cele
înalte.
Scriam timid, zbor de cuvinte, trecute prin filtrul inimii. Poezii cu chip
de iubire și icoană, conturau un univers în care îmi doream să evadez. O
lume mai bună, cu aripi de înger, iubire și lumină, multă lumină. În acest
univers am întâlnit un Om special, un scriitor altruist și onest, un mentor
pentru mine și mulți alți iubitori de Cuvânt!
Mariana Gurza, un Om sensibil și puternic, iubitor de frumos și
semeni, m-a învățat să dăruiesc necondiționat, să am curaj și mai presus
de orice să fiu eu.
Cu un firesc desăvârșit, așeza lucrurile în bună rânduiala. Un aranjor
în dezordinea reală a vieții. Îndruma, ghida, corecta, promova, dar mai
ales dăruia din timpul, experiența și iubirea ei.
Despre Mariana nu poți vorbi la trecut. Prezența ei este vie în volumele
publicate, în paginile revistei „Logos și Agape”, dar mai ales în amintirile
scrise pe sufletele noastre.
Trecută prin tăvălugul vieții, s-a întărit în credință și a promovat
iubirea creștină, autentică.
Prieten drag, scriu cu lacrima cuvântului, în memoriam!
Alt drum
Miroase a tămâie și-a floare de măr,
Fă ca ultimul drumul să-i fie ușor…
Îngeri, arhangheli, împărații,
S-o ducă spre cale pe care o știi!
Ceara se scurge cu lacrima mea
Iar clipa e rece, străină și grea,
Tăceri de mormânt și câte-un oftat
Un suflet blând, spre Tine-a plecat.
Clopotul taie liniște-n două,
O viață se duce spre una mai nouă,
Și albul din floare își face aripi
Când ruga se zice în șoaptă aici.
Curge cățuia în liniștea grea,
Să ia adierea, tămâia cu ea,
Și aurul pur în suflet păstrat
Așa cum o viață întreagă a lucrat.
Cu ochi de lumină icoanele văd
Biserica plină, un ultim prohod,
Ortul și luntrea pe care se trece
Iar timpul se face parcă mai rece…
Coliva, colacul și vin – căpătâi,
Să-i fie spre pace, odihna dintâi,
În cer o așteptă frați și surori
Părinții alături în praguri de sori.
Spre viața de veci acestea să-i fie,
Doar pace, lumină și bucurie,
Ruga deschide-n cer o altă cale
Se termină vremea de lacrimi și jale.
Când ruga se plecă smerită-n amin,
Dau sărutarea din urmă, mă-nchin,
Un drum se deschide în cer înspre veci
Pe aici Om drag, acum ai să pleci…
Turla răsună, cerul se crapă,
Lumea de astăzi e mai săracă
Un suflet, blând, smerit, credincios,
În cer a plecat la Domnul Hristos!
