Mă ține noaptea de mână
vrea cu tot dinadinsul să mă coboare în noaptea următoare
ca și când aș fi un muribund
pe care vrea să-l prelungească dincolo de orice fel de revenire
ferit de orice înălțare
cine știe
poate există și acel tărâm unde poți coborâ ca un învingător
împărțind în dreapta și-n stânga
păcat după păcat
guri lacome să toace tot ce li se dă
să desfacă în fire norocul țesut de noi amândoi
dintr-o inimă moartă și una vie multe să se poată face
un triptic
trei ochiuri de apă în care să-și aranjeze zborul porumbeii
ori de ce nu
trei iubiri
una mândră că are brațe vii ca să îmbrățișeze
una înăbușită în propriul putregai
cealaltă mândră că s-a trezit la timp…

—————————-

Camelia BUZATU

11 aprilie 2019

Lumi fără întoarcere

 

Lumea credeam că e-o scamatorie
așa c-am vrut să te întorc din drum
după ureche aveam ascunsă o iluzie
dar păsările-și gătiseră deja cuibul a plecare
și frunzele-și puseseră fețe gri
speriată de pașii tăi care mi se ștergeau de pe inimă
strada s-a ascuns după rochia mea precum copiii
îmbătate cu lacrimi privirile îmi hoinăreau în cerc
fără să știe că în lumile fără întoarcere locuiesc doar două persoane
moartea și uitarea
plecările din mine însămi s-au alăturat plecărilor tale
rămasă singură
nu voi mai vedea decât vapoarele fostelor trăiri trecând fără a atinge malul
ridicând mâinile mecanic nu-mi voi mai aminti decât să flutur batista albă
steagul veșnicilor condamnați la renunțare.

—————————-

Camelia BUZATU

7 aprilie 2019

Așteptând

Pe străzi pietroase-mi plimb bătăliile pierdute
la galop trece timpul pe fantoma unui cal
clătinarea pletelor lui aduce ploi
precum aluatul pierdutului acasă pământul se pliază
pe toate să le cuprindă
aș vrea zic
și tocmai mi se naște o tânguire ce-adună câteva secunde
așa precum celor morți la răspântii aruncate
aș vrea zic
la întoarcere să-mi fie adusă o speranță
s-o pieptăn s-o legăn și s-o mângâi
la încheietura anilor are-un bănuț
n-aș vrea s-o cheme Fata Morgana
în rest voi aștepta cuminte prea cunoscuta labă de gâscă să se deseneze
așezând cuvintele-n cerc voi inventa un joc de-a destinul
plopii-mi vor crește-n casă
eu voi fi doar bucata aceea de carne care n-a știut ce să facă dintr-o bucată de suflet
precum un țurțure spart îmi va suna căderea.

–––––––––-

Camelia BUZATU

29 martie 2019