Trecerea în veşnicie a cărturarului Artur Silvestri – marele „Părinte al Patriei”, a adus multă tristeţe în sufletele celor care l-au cunoscut şi apreciat. De trei ani mormântul său de la mânăstirea „Pasărea” este locul de pelerinaj pentru cei care-l plâng şi-l pomenesc neîncetat realizând ce au pierdut şi pe cine au pierdut.
Discret şi aristocrat, celebru şi frumos, dârz şi plin de talent artistic şi oratoric, şi-a încheiat viaţa după ani de muncă într-o zi de sfârşit de toamnă, ca un înger, plâns dureros de toţi cei dragi, dar mai ales de distinsa scriitoare Mariana Brăiescu Silvestri, scumpa sa soţie rămasă în singurătate.
Viaţa sa, de 53 de ani, plini de osteneli, s-a topit ca o lumânare, o candelă ce şi-a consumat tot săul. Am putea spune că viaţa lui a fost o jertfă, o permanentă renunţare şi dăruire pentru alţii, marele cărturar devenind o legendă încă din timpul vieţii.
Prin tot ce a făcut şi-a găsit loc în inimile oamenilor care l-au înţeles fiind un model, o lumină pentru întunericul întâlnit pretutindeni. A fost un dangăd de clopot uriaş care a trezit din amorţire conştiinţe şi destine, a redat speranţe, influenţând viaţa multor oameni, tineri şi bătrâni, prin credinţa şi dârzenia sa, prin cuvintele sale de nuanţă filozofică şi profetică. A impresionat prin blândeţe, căldură sufletească, iubire şi bunătate care amintesc de acelea pe care le aveau bunicii noştri.
Continue reading „Pavel PANDURU: Ce mult ne lipseşte eruditul „învăţător” Artur Silvestri” →