Zbor

 

Să mă desprind ușor de lume,
Să mă înalț și să ating un nor,
Să mă învăluie cu ploi de vară,
Ce curg din zori și până-n seară.
Aroma florilor de câmp mă împresoară,
Mă leagănă o stea pe cerul moale,
O pasăre m-alintă cu zborul de vioară,
Un cântec ce ne învață că iubirea
ne înalță-n zbor măreț.
Mă înfioară șoaptele tale încolăcite de valurile mării,
Ce se izbesc continuu de țărmul inimii.

———————————-

Anca-Maria DAVID

26 ianuarie 2019

 

Bat ramurile în geam

 

Bat ramurile în geam la ceas de seară,
În șuieratul vântului, te aștept încă o toamnă,
Cu privirea încolăcită de dor,
Cu visele scăldate-n izvor,
Se aprind stelele-n nori,
Adunând emoțiile-n culori.
Inimile bat în clopote,
Arde tăcerea în ropote,
Strigă durerea în noi,
Foșnind amintirile-n zori.
La fereastra mea, s-au adunat multe flori
Le privesc, le alint, le stropesc cu fiori
De iubire și dor, de trăire în ploi.

———————————-

Anca-Maria DAVID

9 ianuarie 2019

LA STEAUA

 

Umblam pe străzi în suferințe,
Cu haina plină de dorințe,
M-am agățat de-un colț de stea,
Râvnind la steaua mea,
Plimbându-mă sub clar de lună,
Cu buzunarul plin de vise,
La steaua-n ceruri ce strălucea,
Visam s-ajung cândva la ea.
Zării o umbră ce se mișca,
Sub felinar se legăna,
Pe un fir de iarbă se înălța,
O dragoste neprețuită,
Ce-n inimă se tot zbătea,
Și tot zbura și tot cânta,
Încolăcindu-se de stea,
În forfota gândului,
În șuieratul vântului,
În foșnetul pământului,
În cer se năștea o poveste
Sub petale de stea,
Spusă pe la ferestre
În bătaia ploii,
Curgeau visele și norii.

———————————-

Anca-Maria DAVID

3 ianuarie 2019

Tragem obloanele lumii

 

Se prinde carnea de suflet,
Urlă durerea printre coaste,
E furtună și haos în privire,
Inima se zbate în neștire.
Disperarea acoperă glasul iubirii,
Ne izolăm în cămăruțe obscure,
Intră singurătatea pe scena vieții,
Plângem că nu mai avem spectatori,
Să ne privească, să ne asculte, să ne vorbească.
Uităm că suntem muritori
Și alergăm după iluzii efemere,
Pline de praf și de durere,
Ne închidem în noi înșine
Și ridicăm ziduri sufletești,
Învârtindu-ne în cercul nostru strâmt,
Tragem obloanele lumii.

———————————-

Anca-Maria DAVID

28 decembrie, 2018

Ninge…

 

Ninge peste suflete,
Ninge cu tristețe,
Cu amintiri răzlețe,
Spuse cu blândețe.

Timpul

 

Privirea galopează peste zare,
Pierzându-mă-n explozii de culori,
Valsez cu gândurile-n nori,
O viață aruncată-n mare.

Se clatină timpul

 

Se clatină timpul și moare,
Se clatină pământul din temelii,
Se clatină viața fără bucurii,
E tristețe în lume și doare.

Cu viața prinsă de cer

 

Cu ochii plecați în pământ,
Sap cu privirea o groapă
Și nu mi-e frică de vânt,
De cuvintele spuse în șoaptă.

Iubirea este scutul

 

În desfătări ne aruncăm,
Iubind tot ce se veștejește,
Sufletul îl dezmierdăm
Cu ura ce se cuibărește.

 

SĂRAC DE MAMĂ, SĂRAC DE TATĂ

 

Sărac de mamă, sărac de tată
Cu lacrimi îndurerate, printre străini eu am plecat
Pentru un colț amar de pâine, copilul singur l-am lăsat.
Trecut-au anii în pribegie,
Copilul mare se făcu,
Crescut cu pâine chinuită,
El nu mă mai recunoscu.
Acolo sus în deal la vie,
O cruce mare a răsărit,
Sub ea se odihnesc părinții,
Uitați de atâta pribegit.
Sărac de mamă, sărac de tată
Sub ei pământul s-a surpat,
Iar eu cu inima îndurerată
Peste mormânt m-am aplecat,
Pământul tot l-am frământat,
Cu lacrimi arse l-am udat.
O mână caldă m-a atins pe umăr,
Era copilul de altădat’,
Cu o voce stinsă m-a întrebat
Pe unde-ai fost?
Unde-ai umblat?

———————————-

Anca-Maria DAVID

12 octombrie, 2018