Apoi, CALIFICAREA poetică, setea de autoperfecționare și adăugare verificată, prin exarsare novativă, a energiei semantice a Cuvțntului – ,cea mai frumoasă jucărie” a exprimării – cum se pronunța Tudor Arghezi – exercițiu care îl determină pe Poetul Anatol Covali să recurgă adesea la specii lirice cu forme fixe – consacrate (rondel, sonet, catren) sau personal inventate (tridilet), abordând chiar, în volumul „Catrene albe” (2019), o adaptare a tehnicii haiku-ului japonez la catrenul meditativ românesc.
Și, nu în ultimul rând, MUZICALITATEA prozodică – ritm, măsură, rimă – a poeticii lui Anatol Covali, care oferă operei sale o ținută de scenică încununare valorică !
CINE ESTE OMUL- CARTE ANATOL COVALI ?
„Bijutierul de cuvinte” – cum îl numește Radu Cârneci – deși nu ignoră și percepe chiar și dimensiuni necunoscute ale Universului, le înfruntă doar pe cele mai agresive (Timpul, Spațiul), atrăgându-le, în compensare, pe cele ce oferă lumii energie, informație, armonie, supraviețuire.
Născut în Basarabia, se stabilește și rămâne în România, depășește dificultățile anilor 1945 – 1990 și se instalează biruitor, ca tenor și poet, în actualitatea contondentă a zilelor noastre.
În cele aproape 40 de volume, publicate până în prezent – observă Ion Brad – „Este evidentă o privire filosofică, răscolitoare…, o combustie interioară intensă… Respiră în toate energia și vigoarea unui crez… Măiestria lui Anatol Covali este ușor identificată și în muzicalitatea încântătoare a versurilor sale, ca și în policromia și varietatea formelor, ritmurilor și rimelor, o adevărată abundență”.
Cea mai credibilă situare și-o decide poetul însuși:
„Îmi place poezia clasică – cu ritm, cu rimă, dar mai ales (poate pentru că am fost 40 de ani muzician), cu muzicalitate. Am cântat muzică clasică, scriu poezie clasică ! Știu ! Stilul e desuet, e demodat, dar nu vreau să scriu altfel. Aș putea, dar nu vreau. Consider (chiar dacă greșesc) că ceea ce se scrie astăzi nu e poezie, cu toate că poezia mea este taxată și ea în acest fel. Iubesc formele fixe și-mi place să inventez noi forme fixe”.
Îmi permit să sper că nu doar viitorul, dar și prezentul nostru – așa distorsionat, cum a ajuns – începe să se pronunțe în favoarea viziunii clasice, nemuritoare.
Primul contact cu lumina câtorva dintre volumele distinsului poet Anatol Covali mi-a trezit o tresărire poetică, intitulată „Dar din” HAR „se face rai”, pe care îmi permit să i-o dedic, împreună cu deplina mea admirație !
–––––––––
Maria RUGINĂ
4 MARTIE 2019
Poezia covaliană excelează pregnant și degajat în trei zone, incontestabil generatoare de valoare și consum provocator.