Etichetă: Ana ARDELEANU

Ana ARDELEANU: Ruda cea mai bogată

RUDA CEA MAI BOGATĂ

porţi pe palmă
mărul poemului de aur
un fel de a dărui
din fructele zemoase ale gândirii
în care Dumnezeu a pus
vitamina înţelepciunii
şi calciul fidelităţii

roata mare a gândului
se învârteşte în jurul roţii mici
care este cercul de slujire
ce încălzeşte în pumni sufletul omului
sufletul este reacţia sublimă a corpului
vestea bună dată nouă
ca semn de împăcare cu eternitatea

partea fericită din marea abstracţie
este universul
universul fiind şi ruda cea mai bogată
e atât de corect să-i aprobi veşnicia
să-i aşezi stelele
precum pietrele cubice
să calci din stea în stea
până ajungi la steaua ta
pentru a o cuprinde
în măsura cât o margaretă a mâinii
şi-ai lua, nevinovat, polenul

––––––––––

Ana ARDELEANU

2 mai, 2018

Ana ARDELEANU: înstelarea lăsată

înstelarea lăsată

 

trecerea anilor a făcut şir de cocori
pe cerul existenţei
iar acum mă introduce în programul de întinerire
unde se schiază uşor
se înoată cu faţa către cer
pentru a putea închipui atingerea de purificare

oglinda e spartă
cele zărite prin spărtură
nu pot ţine cadenţa
cu imaginile în formare
şi nu pot lăcrima o privighetoare
în înstelarea lăsată

ceva mai mult decât sunt
îşi va dori viaţa
exprimând dorinţa prin gesturi ample
fiecare lucru făcut e o miză
care lasă urme pe nisip
exprimate în mii de forme
buna intenţie atinge şoldul cuvântului
şi face din tulburarea sa
un poem de sublimă interpretare
acel ceva
mai mult decât aripile întinse
îşi va dori zborul
echilibrul stelar
cum mersul pe bârnă
fără să privească în adânc
doar luminiţa din faţă
acea ocrotire a privirii
din interiorul unui destin
care nu-l va exclama niciodată pe „Vai!”

–––––––––

Ana ARDELEANU

11 aprilie, 2018

Ana ARDELEANU: cum laptele poeziei

cum laptele poeziei

 

nimic nu e alb
cum laptele poeziei
doar îngerii
uitându-se-n oglinzi
după păcatul zâmbirii,
după cioara ochiului,
ca după-o imensă metaforă

 

nimic în sine nu e milostiv
cum milostivă este trecerea
cu două crengi de măslin
pe cerul capului

———————————

Ana ARDELEANU

1 aprilie, 2018

Ana ARDELEANU: Pământul e la fel

Pământul e la fel

 

Pământul şi dragostea sunt la fel:
Ciugulesc din mâna textului
Tot ce metafora a primit,
A numărat, apoi a împărţit la doi,
Pentru ca rezultatul să fie egal,
Să pună semnul exclamării
După fiecare rând-rândunică,
Diatanţă de inima ta.

 

Pâmântul e la fel.
În cer, timpul îţi face casă nouă,
Fără horn, fără pereţi bătuţi în calciu.
Doar că pământul nu te lasă
Să înfloreşti oriunde,
Chiar dacă solul este fertil.

 

Nu există alunecări de teren,
Praguri de lut,
Doar suficient loc în amvon
Şi dorinţa de reconciliere cu sine,
Acel sine împodobit în culori
Date în pârg,
Ca un îndemn la ziua de mâine.

Ştii tu…!

——————————

Ana ARDELEANU

Mangalia

26 martie 2018