O floare

 

Pleoapa unui gol peste-o clipă
răsucește văzduhul în fuioare
în sânge-și scrie timpul rătăcirea
țărm destrămat prin zarea
somnului din geam
te regăsesc absență,
doar umbră a ierbii-n glas de ceară
și dureros pupila-nghețată a unui gând
te țintuie-n negurii câmpiei amurgite
însingurarea-n fluturi
sub talpa tăcerii mocnește
păsări de cenușă în oarba noapte
vestesc căderea-ntr-o geană de stea
Să pun o floare în descânt de curcubeu
pe fruntea acestui gol,
neîncăpător va fi cuvântul
necuprinsă despletirea-n
lacrima din piatră
iar din țărâna inimii un înger va înflori.

—————————–

Alice PUIU

19 aprilie 2019

Imagine Internet

Dincolo de noapte

 

Deschisă-i ușa spre lumea din mine,
rătăcesc întrebări ca niște sălbăticiuni
unele-s vulpi venite din ochi de lună
altele-s lupoaice de zăpadă
chipul din oglindă a-nnoptat pe umărul meu,
ce vânt trezește-n pasăre-o rugă,
ce zbor ridică țărmul până la cer,
se-adună-n palmă fărâme din zilele culese,
nu vreau să-mbrac decât o umbră
din clipa de aur a ultimului mister
când iarna lupoaicelor mă sărută
și colții vulpilor sure risipesc răni
la ceasul înnoptat în cuvinte,
nu vreau decât să fiu culoarea unei veri
ce-n piatră de-altar aprinde idei
dincolo de noapte.

—————————–

Alice PUIU

Aprilie 2019

Palmele lumii

 

Ceruri întoarse-n mine îmi sunt aripile,
de-acest trup obosit amurguri se-ncolăcesc ,
mi-e însingurat pasul
prin pădurea dezbinată-n cuvinte ce dor,
aș vrea să găsesc iertarea în forma ei pură,
s-o așez pe masă ca pe-o pâine proaspătă
și toți să se-nfrupte din ea,
aș vrea să invoc miracolul ploii
ce-n sărut de țărână
tot câmpul să-l aprindă
cu floarea dragostei ,
și roua ei să fie alinare pentru sufletul rătăcit
în ceața întomnatelor răni.
Aș vrea să-nvăț bucuria
ca pe-o rugăciune ce-adună-n ea
tot necuprinsul zbor al visului din mine
aș vrea să fie tăcerea doar murmur
de fluture pe obraz de copil,
cuvintele ce mușcă din palmele lumii
să le șterg cu lacrima mea,
de simplu muritor.

O liniște se-apleacă-n fum de seară
și-n fiecare mugur pietrele
c-o lacrimă verde
numele ți-l șoptesc.
Îți sunt aripile două tăceri,
pe-o margine de ape
s-a ghemuit tot cerul,
și-ntr-un sărut de lună
pământul s-a cuibărit.
O linie cuvântul,
altă linie iubirea
și din atingerea lor, într-un punct
se-aude doar inima cum bate.
Alunecă, surâs din flori de somn
în palma inimii mele,
veșnicie risipită pe-o ramură de stea
pentru mine,
cel ce încă n-am sosit
sau poate că…
abia am plecat.

Lacrimă de lut

 

În noaptea ceruită-n pleoape,
cu frunze de tăcere
te-ncolăcești de umbra mea
tu, floare a surdei plecări,
și-mi bați în geam
cu-o aripă rătăcită
în necuprins de pasăre
tu, inimă,
m-arunci în saltul acrobatic
al zborului din mine,
și-mi ghemuiești tot trupul
în corabia orei
Prin somn de iederă
tu, timp al ninsorii
mă visezi
cum eu o lacrimă de lut
îți dăruiesc
să-ți fie taină.

—————————–

Alice PUIU

Aprilie 2019

Fărâmă de singurătate

 

În cenușa unui cearcăn de ceas
o pleoapă de cer înnoadă
fuioare din noaptea unei despărțiri
pe-o ramură de mâhnire,
de care inima atârnă
ca un țipăt răstignit
în pasărea ce-și poartă hăul,
ca o psalmodiere din mărul
măcinat de-un vierme,
ca un tăciune arzând
într-un sărut pieziș.
Zăvorât într-un ochi orb
de rădăcinile informului gol
te urmez înger desfrunzit,
în deșertul tăcerii risipește-mă,
fărâmă de singurătate peste lună.

—————————–

Alice PUIU

Aprilie 2019

Foto: Pictura Peter Mitchev

Un alt zbor

 

Te scriu cu argila busolei, semn sacru,
în văzduhul sufletului meu închis
Te-adun din stalactita umbrei
peste amurg ceas despletindu-mi inima
Te murmur în orga sălciilor,
rugăciune aprinsă-n apa rănită de-o stea
Glasul tău alb,
la marginea unui vis un țărm
o catedrală, taina mea,
în descânt de corăbii
sporindu-mi depărtările
Pe nisipul umed
doar un cer din trandafiri risipit.
Te port cu mine, miracol
ce mi-ai înfipt în trup
căderea ca pe-un alt zbor.

Noaptea acestui descânt

 

Un abur crud de primăvară
în sânge descătușat
plesnește nebun,
sevă vie în scoarța trupului
incendiind rotocoalele de lună.
Spirale în joc de nervuri,
se-ncrucișează-n oră
șoapte din somnul iubirii sfinte.
O taină în candela pietrei palpită
și-n noaptea acestui descânt,
și-n albul vis al copacilor
moartea e-o oarbă cerșătoare
rătăcind prin labirintul de stele
în care ne-am ascuns.

—————————–

Alice PUIU

Aprilie 2019

 

Grădina ta

 

Oră strecurată-n oglinda altui tărâm
te strig cu inima, lumină destrămată
printre primăveri rostogolite pe ramuri
și-atâta noapte sângerează-n pietrișul de stele
și-atâtea văzduhuri de poala singurătății agățate
Plecare sfâșiată-n sticlă și-n uitarea din floare
te-adun din mâhnirea icoanei,
psalm trecător prin pădurea de semne
Te-ascund în melcul gândurilor mele,
în nebuloasa speranței sfâșiate
de păsări, de veacuri și de pietre.
Înserată-n ochiul despărțirii mi-e taina,
cu tăcerea cerului înnodată.
Umbră împrimăvărată-n mine,
rămân grădina ta.

—————————–

Alice PUIU

20 martie 2019

Formă a clipei

 

Te respir ca pe-o noapte,
strigăt de ancoră-nverzită-n țărână
Ochiul dinăuntrul meu
se-aprinde-ntr-o încleștare de semne,
iedera-n cercuri de seară șoptește
viscolește o iubire-n pătrate
în romburi scoicile țes vise
timp derivat în curcubeu
corăbii însingurate pe-o frunză
luna aruncă infinitul în fântână
năvălește tot câmpul pe fereastră,
pe-un rug de primăvară înnodat
cuvintele mă răstignesc
Mă-nchin ție, formă a clipei

—————————–

Alice PUIU

14 martie 2019