TIMPUL ȘI IUBIREA
Se scurge timpul nemilos,
Purtând cu el iubirea noastră,
Din suflet zboară-un gând frumos
Cu dorul său de-o stea albastră.
Se-nalță lent în a sa visare,
Făcând popas în Univers,
Se simte ca la sărbătoare,
Trecând prin prisma unui vers.
Și steaua e o visătoare,
Râvnește spre gândul rebel,
Chiar de-i la mare depărtare,
Ea strălucește pentru el!
Dar timpul are-a’ sale legi:
Ce-i pasă lui de-o stea albastră,
Care așteaptă nopți întregi?
Ce-i pasă de iubirea noastră?..
FLUTURI
Dinspre cer împrăștiate din paleta de culori
Mii de puncte colorate, nouă fericire-n zori,
Sufletului bucurie când e-mpestrițată zarea,
Prinsă-n tril de armonie ce-o aduce primăvara.
Se zăresc tot mai aproape și putem să deslușim
Mii de aripi colorate-n care liniștea găsim;
Fluturi mulți în avalanșă, ploaie sfântă-n univers,
Emanând eternitate, ca silabele în vers,
Ce revarsă peste lume un buchet de vise-ascunse
Să cunoască fericirea, chiar și cei cu tâmple ninse,
Dezmierdându-le privirea cu-o punte de curcubeie
Arcuite peste lume, ca un suflet de femeie…
Fâlfâie din aripioare o puzderie de fluturi,
Iar când soarele răsare, razelor fură săruturi,
Dup-o vreme-ndelungată, prinsă-n crestele de nori,
Cerul ziua înflorește cu-o paletă de culori.
Ca să simtă fericirea omul dis-de-dimineață,
Vibrând în suflet iubirea, izvor nesecat de viață!
ÎNTRE CER ȘI PĂMÂNT
Între cer și pământ zboară îngeri cu aripa frântă
Își înalț-al lor cânt către Cel ce spre inimi cuvântă,
Se rotesc lin, ușor, lasă-n urmă o dâră de sânge,
Eu, privind ‘n urma lor, simt că iarăși inima-mi plânge…
Undeva-n depărtări se gătesc de plecare cocorii,
Iar colo-n alte țări, multe mame-și așteaptă feciorii.
Ele ruga-și șoptesc, răspândind peste lume chemarea
Și în plâns îngeresc către cer își imploră-alinarea.
Se destramă un nor, risipit fiind de-o lacrimă sfântă,
Căci ne măcin-un dor ce spre-o clipă de viață se-avântă,
Unde îngeri zâmbesc, precum floarea cu rouă-n grădină
Și mereu mulțumesc Celui Care îi scaldă-n Lumină.
Doar al păsării cânt îi mângâie în liniștea serii,
Adevăr din Cuvânt șterge-n grabă chipu-ntristării.
Îngeri veșnic în zbor, tot mai mulți cu aripa frântă,
Ca-ntr-un vis călător, între cer și pământ se avântă…
STROP DE VIAȚĂ…
Mi-e primăvară-n șoapta dintre vise
Și curcubeu-n flori de dor s-a revărsat,
Oglindă-mi e retina stelei ninse,
Lumină vie peste-un suflet întristat!
Continue reading „Ala MUNTEAN: Poesis” →
