O NOUĂ ZI
Voi lasă în noapte toată grija zilei ce apare
În albastru-nveșmântată cu-n mănunchi de stele-n floare,
Luna-i va-mbrăca cununa pentru-a se simți crăiasă,
Să nu vrea să se intoarne din noaptea întunecoasă.
Voi lasă în noapte dorul, un supus să o servească,
Care își are izvorul într-o viață pamântească;
În clipe nemângâiate îi va face evantai
Din sclipiri de stele-aprinse revărsate peste plai.
Voi lasă și-un strop de rouă, tăinuit pe sub pleoape,
Ca-n această ziuă nouă să îmi fii tot mai aproape,
Să-nflorească busuioace, când surâzi, pe-a mea retină
Și sufletul să se-mpace cu-o lacrimă fără vină.
Mi-oi lua numai iubirea, sfetnicul de dimineață
Și un pic de fericire să-mi înmugurească-n viață,
Pe cărări de nostalgie încă dosite de dor
Să renasc din nou făclie-ncinsă în șoapte de-amor…
——————————————-
Ala MUNTEAN
Republica Moldova
6 aprilie 2019