Am strâns bucăţi din primăverile-nflorite
Le-am prins cu fir de tinereţe în cuvinte,
Ţi le trimit în coş de clipe însorite
Culese din grădini, cu sângele fierbinte.
Îţi scriu de fluturii ce-aleargă plini de vrajă
Printre petalele de visuri renăscute
Şi-ţi spun cum toate zorile îmi stau de strajă
La căpătâiul nopţilor în alb trecute.
Şi-ţi scriu de noi ca despre două zecimale
Ce adunate trup în trup devin doar Unu
Că zilele se scurg prin ore anormale
Şi vinul, sacrul duh, se-ncruntă ca nebunu’.
Acum suntem eroi în două universuri
Ce-aşteaptă tremurând să intre în poveste,
Eu prinţul trubadur cu un regal de versuri
Tu zeea din alcov, tot aşteptând o veste.
Te-nştiinţez că noi, pe orice drum am merge
Sortiţi, ne vom caza curând pe steaua noastră,
Ca paşii noştri beţi prin nori să tot alerge
Iubirii să-i jertfim o dragoste măiastră.
Şi mă semnez pe cer cu-n of în aşteptare
Prelung ca serile din toamna australă,
Adun secundele până te văd în zare
Cum te stârneşti ca aurora boreală.
PS
Ţi-am pus în plic surâs, cu adieri de vânturi,
Furat din marea ce clipeşte somnoroasă,
Lângă zefirul încărcat cu lungi săruturi
Lipit-am şi un dor, dorinţă să îţi ţeasă.
——————————
Ştefan Doroftei DOIMĂNEANU
1 mai 2019