Se scurg secundele-n clepsidră
Împreună cu nisipul nepăsător,
Timpul nesățios cu cap de hidră,
Mi-arată că sunt doar un muritor.
Tăcerile încep să mă-împresoare
Și mă închid de vie printre ziduri,
Cu orologiul pus să-mi măsoare
Orele ce trec printre anotimpuri.
Sărmani ani, mereu tot fugăriți
De graba noastră către un final,
Vă împovărați cu griji și obosiți
Cereți răgazul să acostați la mal.
Începi să prețuiești tot ce-ai lăsat
Gaj sau amanet în nopți pierdute,
Chiar timpul însuși pare să fi uitat
Veșnicia închisă-n secundele tăcute.
Viața-i o iluzie înainte de a te pierde
Printre îngeri cu aripile de fluturi,
Ochiul meu mai are-o licărire verde
Sub genele nopții prefăcute-n scuturi.
Mă arde lumina din soarele apus
Mi-s ochii răniți de-atâta culoare,
Mă întristează timpul care s-a dus
Când anii ți-i numeri invers și doare…
—————————–—–
Sofia Doina GAVRILĂ
23 iunie 2019