Cum se scrie-o poezie?
O poezie nu se scrie din cuvinte
cuvântu-i mort fără silaba lui,
precum o floare prin ambrozii
ce-ar fi parfumu-n buruieni
fără albina ce preumblă
ecleziastul unui roi?
Poezia e firida
ce nu o vezi sub care-n cer,
o simți, o tângui în suflare și-apoi
te ții de ea cu aripi,
când vrei să zbori în ceasuri albe
de doruri sau iubirea ce n-ai ajuns
să o cobori,
cum se scrie-o poezie?
Se ia un arc de cerc din talpă
se face-un vertical de drum
si până să ajungi la capăt,
se ia din el un alt tărâm
căci poezia-i infinitul
ce se răstoarnă peste fum,
când focu-n vetre nu mai arde
un damf plăcut de rimă
albă, te va-ncălzi din nou sub coastă,
si tu vei arde iar pe culmi! …
Ce nu se vede
Peste rânduri sar cuvinte
ce m-ar da curând de gol,
că iti bântui oseminte
ce-au rămas din visuri stol
de apuse răpitoare ce trăiesc
în zborul lor,
din efigii purtătoare de
sintagme fără grai, dulcea pravilă
de soare se îndoaie peste rai,
edenuri de scorțișoară sub santali
împăduriți în noiane de fantasme
îngerești stau înfloriți,
printre ele tu îmi dăinui
stea de mare, cruce-n bolți,
peste valuri si uscaturi mi te-arăți
inveșmântata în străbunii
fără nopți,
esti enigmă adunată peste perle
strânse-n scoici,
o idilă parfumată cu tămâie de la
porți,
ai un freamăt gol pe umeri
o himeră prinsă-n aripi ca un ochi
strivit pe frunți,
lungă stai în umbra care
se întinde între punți, îmi șoptești
de argăseala unor miei în liniști
pare,
palma ta ocrotitoare mă alină
in descânt, mă rostești printre altare
drept poruncă pentru gând,
e ceva ce nu se vede
ingere de catifea, o mistrie ori
un leagăn care stau în preajma ta,
de voi fi zidit în creta ce a nins
in coasta grea,dăinui-va peste
reavăn de răzor închis pe veci,
mâna ce mă construiește-n lauri
sau mă leagănă când treci,
singuratică ca luna, necuvinte
cu prihană așezate fără teamă
peste acolade reci…
————————–
Simon JACK
9 aprilie 2019