Am surprins nemarginirea
odihnindu-se pe ape,
rădăcini de aer verde înfloreau miresme
surde îngroșate-n orhidee
ce purtau un nimb haihui,
nărăvașii cai din fuga tălpilor neadunate
arămesc potcoave-n umbre
semănate de femei, stoluri pudice
de îngeri ofilesc eternul zării
ce îmi șade ca sub lupă coborând neterminate
pleoape umede din plânsul
insomniilor astrale sub un semn
cam,,derbedeu”
din clopotniță de gângur
sub un giulgiu curcubeu, un proroc ce-l văd
din pulsul unui melc cu aripi strâmbe
leagă schele aurite peste cerul
unui,,eu”
o minune ca un scripet mi se leagă de
sudoare,
văd un bolovan din sare ridicând statui
la greu, peste nepăsarea minții
fac cavouri de volane, mimica îngropăciunii
perforează în altare
clipe albe măritate cu retina lui Orfeu…
tot începe să ne plouă cu ninsori
nedrămuite
am surprins nemărginirea unui mâine
de-altădată, ce frumos îi stă corola stropilor
inzăpeziți,
lângă gura unui hâtru orologii bat de pace
armistiții de lumină se ridică prin cocori,
bestii se-nvelesc cu molii, timpul merge
pe măgar, orbii dau la argăsit acatiste
de zidire ce se-ascund în piei de oi,
ca un miel îmi bocesc rana
ce-a lăsat-o-n brațul greu un edil din
noaptea lunii,
ce crezând că-și are aripi s-a schimbat
in zborul zilei între soarele amiezii
și un echinocțiu geniu parfumat cu gândul meu!…
Facerea ,,lumii”
în prima zi
atunci, la facerea,,lumii”
s-au ascuțit toate creioanele zidite-n
bazilici de aer mai greu
ca plumbul căderilor din alpacașul
foamei din stratosferă,
soarele a fost statuar
și se vedea
doar după Colț(alb),
au fost mâini de tot felul în jurul enigmelor
scrise cu abur și doar duhurile
se căsătoreau între ele,
totul a fost un plânset cântat pe trei voci
Raiul era sfârtecat
de…gropari
cu aripi!
tot în prima zi
s-a inventat infinitul
dar era mai scurt cu o zi
și bombat în roșu la mijloc.
Alegere…
Dă-mi să aleg între capitoliul unui scrâșnet
și însingurarea unui Zeu
de ghips,
cu siguranță
voi alege sabia gladiatorului ce luptă încă
nefiind…
murind,
chiar dacă știi să-mi numeri
clopoțeii de la gât
tot cercel pe fagurii luminii tale îți voi fi
când vei închide cobre neconsolate
in moartea îmbrățișarii
pronumelor noastre,
am să aleg
să Te fiu,
postulat de mână stângă
fără degetul arătător al disperării!…
————————–
Simon JACK
Ianuarie 2020