Nesfârșită romanță
Te-ndreaptă cu pasul domol către mine
Flori de cireș să-ți prind la perciuni,
Ți-așez primăvara noastră cunună
Pe glezne obosite de drum,
Mai treci odată prin somnu-mi ce zace pe câmpul de maci,
Așează-mi sărutul pe buze, să prindem cu gura clipa în mersuri de raci,
Pescari la limanuri stufoase de trestii
Vom fi împreună, năvoade întinse pe ape de dor, vor prinde în ele eclipse de lună
Să ne cada din ceruri luceferi, cu stigmatul luminii exilat în amor!
La picioarele tale voi sta, din iarbă printre greieri iți voi cânta din harpe de pământ,
Din codrii veșnici de platani, prin șoapta noastră de vreme părăsită,
În ecouri de bazalt vei auzi, cu parul despletit în reverii, o romanța tandră, nesfârșită!
Interzis
(un poem dedicat Marianei Grigore)
E interzis să trecem norii cu aripa murdară
de te-ai spălat în balta ploii
cerând țărânii îndurare,
trece aripa din rama alintării prin
varul neatins al codrilor de post!
E interzis să luăm noaptea la pachet
oricât ne-ar fi de foame,
sub boarea de mătase a unui cearceaf
ce-astupa două trupuri conjugate în
graiul unui geamăt,
stă neîncoltirea păcatului matern
sub coapse-n cingătoarea unui eden
fără reazem.
E interzis să mă păstrezi în tine sub buric
căci mă voi naște fără drept
a doua oară,
doar fluturii ce ne-au rămas în piept
chiar si sub umărul ce prinde floare,
pot să mai nască din profet
omizilor aripi ce stau pe arcuirea unei
guri, ce iti pronunță numele
în reluare! …
Matinale
Înseninarea după ploaia reîncarnarii
unui stol de noapte
să nu-mi prinzi la gât,
amuletă-mi fac din nori rămași egretelor
din fluvii ce curg în valea deltei
cu fânare din trifoiul necălcarii unei zile
cu mistreți,
doar gândul mi-l fac cuib
din paiul purtat în cioc de cuc,
sunt unică strigare în ecoul dintre degetele
unui prunc născut în sălcii de cuvânt,
matinalul unei clipe în rodaj
amnistia unei renunțări cu gust de vânt
sunt,
cât de devreme voi pregeta în matinalul
unui crepuscul cu nume în două silabe,
oare mă voi putea bifurca
in aripa unui înger legat la ochi?
…înseninare după ploaie,
sunt semnătură în alb-acaju pe roiul unui
stup în amurgul unui răsărit
de soare…
Redute
În rătăcirea mea, aerul dintre noi
e un papirus umezit de pleoape,
convalescența unui rictus de primăvară
a murit în floarea cireșului
adormit în abandonul unui romb,
himerică paloarea unui fluture strivit
în semnul meu de carte,
mă urmărește să nu cumva să râd
în clătinatul unui vagon de noapte
ce dus de trenul unui vis,
se frânge în redute de ruină
sub lumi, pierdute-n șoapte…
Perpendicular
Posibil prin portaluri de lumină
să spumege zăbala-n trap de bidivii,
nu pot afla în nenăscari vreo vină
că-i vântul chiar mai iute ca clipa
unui vid în strugurii necopți,
te caut doar pe tine si căutarea-i strâmtă
statui de portocale înmărmuresc
ofranda, tu mă respiri din cer,
in ape verzi s-afundă o umbră de flamingo
e zborul meu câinesc,
pe-o margine de fundă.
nimic nu mai suportă, nici inerții solare
un obelisc pe poante dansează
in volane pe ceruri amețită o clipă de
morgană preschimbă în aripă un târâis de lut,
noi doar privim cum moare
tăcerea pe tavane, ca un decoct malign
e sângele din rană,
te iau din zări-fruntare,e
iti rândui ochiul disipat cu o candoare
fluidă-n mine să te port,
posibil, perpendicular ca răspopitul
unui val în candele de scoici ce-și unduiesc
sfințirea pe talpa lui Iisus la țărmuri
rău udate,
ne pregătim refluxul din amfore stradale
tu-mi faci o piruetă într-un picior ca noaptea
ce dreaptă-mi stă în stele,
din frica înghețarii cuprindem între palme
ingeri goi, ne aplecăm pe dunga ce
leapădă o zare,
in chip de fante ne urnim pe avanposturi
de lumină, ne facem fulgere albastre
in furtună să ne-amintim incandescent
de noi!…
————————–
Simon JACK
27 martie 2019
Foto: internet