În sălcii
E felul meu de-a-nmuguri luminii
consoane noi pe vrafuri
de tăceri nocturne,
în care noi, semănători de veghe
furăm din liliacul alb,
parfumul privighetorilor
zorilor visați în sălcii,
e o rumoare-n aer si cerul cuibărește
păsări în fluturi de cerdac,
olarul isprăvește țărâna din poveste
geneze tac sub talpa unui dac,
în sălcii, sihăstria câmpului
doinește, laolaltă cu ramuri timpurii
crescute din țolul unui veac,
în sălcii îmi țin ferestrele
din nimburi de visare când dorm prin
stele căzătoare,
când săruta-voi pământul din cădere
cu liniștea gurii mele să pot
înverzi mereu, cuvânt si cer deodată
în moartea râzătoare! …
Sarabandă
Se lasă promoroacă
in guri albite-n râul ce curge
printre nori în valea curcubeielor rănite,
o barcă părăsită la țărm își plânge
vâsla, vâslașii prin dughene
din trestii înverzite, postesc
în apa lor,
prin liniști defăimate
de treacătul umbrit al unui Don Quijote
travestit în piatră,
se-aud comori ascunse
în stele de amiază,
ar fi o zi de bâlci în satul de agheasmă
dar demonii din schituri
orbecăiesc si plâng la mese calcinate,
întrebătoare schismă pe margini
de fântână,
în setea unui înger se face rogojină
pentru leproși fardați cu semnul
milei,
ciobani de lupi-arvună ofrandei
ce se strică, se-ascund într-o aripă
de vulturi fără zbor,
îndoliați…
pe dealuri podgorene
se văd închise-n lună, pătrate carusele
în sarabanda lumii,
de nonculoare zarea oftează
prin cătune,
se pierd în ea cocorii si berzele străbune
din ochiuri de pământ ies iele
fumigene, în ropote de trap
o herghelie sună, venirea unui pinten
cu vârful numărat!…
————————–
Simon JACK
11 aprilie 2019