Și mă rog
Am sa merg la porți înalte, am să merg să mă mai rog,
Dumnezeu să mi se arate și să vad: face-atlet dintr-un olog?
Face dintr-un muritor de foame, un hapsân cu suflet gol?!
Și din sacul de mâncare, mai hrănește un popor?!
Să mă rog să se coboare, să-l întreb numai odat’ : pentru ce o viata crudă? După ce am alergat?
Pentru ce, războaie surde, reci sau calde- nu mai stiu- am purtat ca o nebună?! Pentru ce atata chin?
N-am să merg ca altă dată să mă rog să-mi dea noroc.Am să merg să-i cer, de poate, la tine sa nu mă-ntorc.
Să ne ferece în temnți, să ne-nchidă la nebuni, să umblam din poartă-n poartă, să fim demoni cu stăpâni.
Și mă rog să pun căpăstru anilor ce vor veni
herghelii ca pân-acuma de cai morți și monștri vii.
Să ne-nchidem în clepsidră, eu în gol , tu cu nisip
și să curgi, dar nu spre mine! Să te duci, să nu mai vii!
Inimile-n noi să moară, blestemate la un loc,
Să ne facem cruci de oameni ne’ ncăpând doi pe un loc.
Să ne curgă încet din lacrimi câte-o stea zburată-n vânt,
Valurile încleștate, mări să sece rând pe rând.
Munții toți să se răstoarne când pornești spre mine iar,
Pomii desfrunziți să zbiere spânzurații din poeme
iar frunzișul cald si reavăn să ascundă teoreme, despre vina cui ii vine,
când un spânzurat, alene, strânge tandru, mândru, ștreangul,
care nicidecum nu-i vine, lăsând loc pentru suspine.
Și să-mi spui acuma: sunt frumoasă?
Sunt frumoasă cånd nu-ți umblu goală-n casă?
Când doar foșnetul mai umblă, de capoate-n amintire, din saten și cu rubine?
Și din fiecare carte mai răsună câte-un cantec de un Beatles adormit?
Hei, tu mai știi când ne-am iubit?!
Cum ți-s ochii?! Verzi?! Albaștri?!
Cum te cheamă?! Cred că ți-am sorbit din palmă ultima boabă de rouă.
Caut-o între sânii mei când plouă
și să-mi spui de sunt frumoasă!
Știi ceva?! Nici nu-mi mai pasă!
Stau golită, desfrunzită, dezbrăcată de principii și de haine încropite să-mi acopere durerea contopită cu tăcerea
și mă rog să-ți spun pe nume.Dar nu știu cum te mai cheamă!
Și privesc încet spre sus! Ce de soare-a mai apus!
Închid ochii, rog destinul….să ne potolească chinul
și iți scriu frumos, citeț:” din clepsidra cu nisip, am ieșit…. am vrut să-ți zic!
Tu rămâi să curgi încet…eu mă duc, nu mai
aștept!”
———————————–
Simina PĂUN, octombrie, 2019