Sărută-mi…
Sărută-mi ochii
şi spune-mi doar că mă iubeşti.
Sărută-mi mâinile şi tâmpla…
De mine vreau să-ți aminteşti.
Sărută-mi inima tăcută
ce-ascultă valsul stelelor târzii,
sărută-mi sufletul bezmetic,
când pe la ore-târziate,
frenetic te aşteaptă ca să vii.
Sărută-mi mâinile cât înca umblu,
sărută-mi tâmpla,
chiar daca-n ea mi-ai prins arginți….
Sărută-mi zâmbetul de floare,
venirea ta, să n-o dezminți.
Sărută-mi glezna obosită
de cât te caut printre poveşti,
sărută-mi gura hămesită,
râvnind orice păcat
din toate cele pământeşti.
Sărută-mi ochii, mâinile şi tâmpla,
sărută-mi trupul ce ți-e dat…
Sărută-mă!
Cuprinde-mă-ntr-o clipă,
aşa cum se-ntâmpla şi altă dat’.
Ți-oi săruta şi eu mâhnirea,
ți-oi săruta al tău picior,
ți-oi săruta talpa-n noroaie,
te-oi săruta când mi-o fi dor!
––––––––––
Simina PĂUN-MOISE
29 mai, 2018