Marta Polixenia MATEI & Marin BEȘCUCĂ: Penelul înmuiat în liniști

PENELUL ÎNMUAT ÎN LINIȘTI

                             Ciclul: Răspântii

 

… visele, ah !
visele cum își țeseau pânzele
din caierele nopții torcându-și firul
și din văpaia Lunii împrumutând lumină de argint,
au prins scânteie
și ard cumva în rece,
dar e atâta cald ce dindărătul lor foșnește-n așternuturi,
e-atâta-ncins în tâmple și în piept,
și-atât fierbinte fremătând buza copleșită-n poftă de sărut !
tu dormi …
văd visele pictând surâs pe chipul tău,
penelul înmuiat în liniști și-n chihlimbar de somn,
dulce ca mierea …
și nu-ndrăznesc să tulbur, !
și-mi amintesc atâtea nopți intrate-n criză de nesomn
ce-ți împleteau neliniști în priviri,
și spasm în piept,
și șuier în respir …
flămând, Comoară Mărțișor !
flămând,
începând cu timpul care ne-a înghițit trei ani de foc
și de frământ …
tot el ferindu-ne-aluatul de mărăcini și de ciulini,
de toxicul care infesta aer și înghiontea-n respir,
cu tenta de ucigător,
ucigă-l toaca sta la colț !
scâncea din când în când peste buză de timp,
dar timpul nu-i ceda !
flămând,
începând cu iubirea pe care am transcens-o dumnezeitor
în IUBIREA – IUBIRE,
cea atât de primenitoare,
mareele ei acoperind nerăbdarile care nu ne-au secat,
ne-au împănat cursul cu clinchet și cristal,
iar cursul nu ne-a părăsit o clipă măcar …
trăiește-te-n mine !… o aud și aud, iar clipa
își are codul numeric din juxtapunerea alor noastre,
iată de ce UNUL-ne este ființa ce ne poartă,
ne va purta …
dar Mărțișor …
dar …?!… acest dar
e ca și cum ar fi ceva ce-nstrâmbă tot ce-ai spus,
și nu e !!
nu strecura-ndoială,
sita iubirii e atât de deasă …
o lacrimă învie și-mbucură obrazul,
colțul de zâmbet așteaptă-n răspântii colț cu-n sărut …
și sărutul împrăștia petale,
roza vânturilor prinsese viață și ne răspândea polenul iubirii
peste aura sufletelor,
venite la cules !
și e atâta zumzet …
pomeții știu lecțiile de Sărut,
pomeții au totdeauna un dinte-mpotriva lacrimei,
prelinsul ei îi scoate din minți !
și e atâta surâs peste Dimineață …
mi te-am iubesc, Mărțișor !
este miezul tainicului acestei miercuri din care
curge pofta de viață în Rigoletto …
și știu și eu să mă resfir în portativ,
dă Doamne TU în diapazon !
și m-oi porni …
m-oi porni-n fresca iubirii să mă presăr,
o stângă ici, o dreaptă colo, colo o talpă, un călcâi,
glezna cu glastra-i plină de icnit …
hai Mărțișor, ridică tu cortina,
Poemul să se lase-n uralele-nnodate-n bis …
dar te deschide tu vis,
Poemul e-ncărcat cu polen de surâs !

… ne lăsăm ochii în ochii tăi, Cititorule, dacă te bucuri !?

–––––––––
Marta Polixenia MATEI & Marin BEȘCUCĂ
Dumbrava Roșie

30 mai, 2018

Lasă un răspuns