Nu cred!
Nu pot să cred că eşti o femeie atât de frumoasă!
Că îngerii ți s-au încurcat prin păr, atât de usor,
Nu pot să cred că eşti o femeie felină,
Că sufletu-ți e pictat, ca cel mai năpraznic decor.
Nu am crezut niciodată, că sufletu-ți este cărunt şi bătrân!
Că poți să fii atât de frumoasă, nu am crezut!
Şi pentru a mă convinge, femeie, îți spun,
Am străbătut chinuit, destinul păgân,
Am traversat doar câteva ape,
Am aruncat câteva suliți pe cer,
Cu luna am stat atât de aproape,
Când de la lună, am venit să te cer.
Nu pot crede că eşti atât de frumoasă!
Că astăzi mie, mi te închini,
Că lunii, până curând, i-ai fost tu mireasă,
Iar astăzi cu mine împarți crudul destin!
Singurătatea ți-s pâinea şi vinul,
Copacii, îi dobori din priviri,
Pădurarii îți strigă: „pădurea o lasă!
Din ea, să facem decorul celor doi miri.”
Nu pot să cred că eşti atât de frumoasă!
Că aripi mi-ai dăruit ca să zbor,
Mă-nchin la tine, femeie cu coasă,
Mă du, de astăzi, cu tine, într-un năpraznic decor.
———————————–
Simina PĂUN-MOISE
20 octombrie, 2018
Nu cred si nu vreau sa te duca intr-un praznic decor.
Esti frumoasa femeie!