fă-mi copii!
să mă iei de poți, din caleaşca sacră!
du-mă în conace sau cum vrei să spui!
du-mă-n vieți deșarte, zvârle-mă în lume!
să iți fiu aievea iar tăcerea cruntă să ți-o pun în cui.
sunt oglinzi prea sparte, sunt fărâme mii!
împotriva morții sfinte, dă-mi copii după copii!
dă-mi iubire, vinde-mi moartea! fă-o un fuior de fum!
doi nebuni în viața tristă alergăm singuri pe drum.
mâine dimineață, flori de colț din piatra sfântă,
vreau să-ți fiu în suflet mut!
vreau să-mi fii frunzar în toamnă peste trupu-mi tremurând!
zboară-mă pe o petală! du-mă-n Cipru!
du-mă-n Malta! o malgaşă să mă faci!
însă fă-mi copii o droaie! nu ca noi, sinucigaşi…
ieşi din cartea destrămată! ia-l pe Kafka,
dă-mi-l mie!
un proces al nemuririi şi-o iubire străvezie.
ia-mi un sân şi umple-ți viața! pântecul e-al tău, se ştie!
fă-mă un cireş în floare! fă-mi copii! să-mi faci o mie!
fă-ți din coapsele-mi liane! prinde-te de ele-n zbor!
iar călcâiul să-l laşi liber…de-l atingi, să simt ca mor.
ia-mă dragul meu sihastru! plimba-mă uşor pe Leu!
într-o viață după moarte, vreau să fim doar tu şi eu!
ce-ți sunt eu, când nu-mi eşti tu! ce-mi eşti tu, când nu-ți sunt eu?
sunt o lacrimă prelinsă pe obrazul unui zeu…
du-mă-n zări neîmplinite unde florile zâmbesc!
dă-mi iubire-ntârziată şi prin ceață-nvăluită mă învață să trăiesc!
să îmi vii cu o-mbrățişare dintr-o clipă netrăită!
ne-mplinirea fă-o stâncă doar de inima-mi ştiută!
să nu se audă-n beznă plânsul meu cel femeiesc.
dă-mi copii din flori de lotus şi apoi să mă căiesc!
te iubesc şi-ți sunt iubire, punte peste ani şi timp,
suntem zale-n salba vieții fără niciun anotimp.
împotriva morții, tragică beție ce mă cheamă tandră, ce mă ia şoptit,
mâine dimineață, când va fi să fie, dă-mi copiii morții!
…paşii trişti ai sorții să-i îngrop timid…
———————————–
Simina PĂUN
27 noiembrie 2019