UN SÂMBURE-NFLORIT
Ating timid
un sâmbure-nflorit,
îl șterg
de praful adunat de valuri înspumate,
îl curăț
precum vinovatul fără vină
de vinovățiile lumii,
mă-nclin umil la vânt
să nu mi-l spulbere
uraganul gândurilor
înnegurate de uri și orgolii.
Dospesc un gând frumos,
rămas uitat
în sufletu-mi curat
și nu mă duc
nici în sus
și nici în jos,
rămân plutind în
Univers ,
dorind
un sâmbure-nflorit
din mine și
din tine !
—————————
Silvia URLIH
8 ianuarie, 2019