GRĂDINI TRĂDATE
s-a stins lumina din fereastra lumii
și s-au tras obloanele la toate speranțele
dincolo de spațiul acela obscur
până și clopotele își trimiteau sunetul
pe altarele unde rugăciunile rostite în taină
își așteptau întristate instanțele
pădurile se întețeau în liane legate
de norii târâți printre frunzișuri uscate
și șerpii ispitirii căutau în cuiburi de șoim
cele din urmă fărâme de vis
cele dintâi roade din grădina luminii
în care mai dormita lutul în om
și dintr-o dată s-a deschis o poartă
ca lacătul greu de pe luntrea din styx
care ținea legate țărâmurile unor lumi bănuite
și-n care luntrașul își aștepta orții
să poată naviga pe itinerare spre acropole
undeva în apropiere de eryx
acolo dansau fecioarele cu felinarele stinse
pentru că uleiul îl risipiseră demult
și din dansul lor toate uitările au căzut veștejite
peste itinerarele șarpelui
dar drumurile s-au ascuns în smochini blestemați
și din beția dansului cădeau istovite
ca un munte de foc din pompeiul pierit
s-a rupt o statuie ce-împărățea peste lume
și-n flăcările negre un plâns înăbușit
se ridica deasupra arzând vechi cutume
luminile-n oameni s-au crucificat
iar undeva
dintr-un colț de lună uitat
izbăvirea cânta psalmi răgușit
———————————