Sunt întrebat uneori, de către scriitori de limbă română din Israel, dacă și în ce măsură literatura lor interesează publicul din România. Răspunsul meu este că, în funcție de valoarea ei literară și culturală, această literatură interesează în continuare publicul din țară, chiar când subiectul ei este localizat la Haifa sau Beer Sheva, iar numele străzilor și al instituțiilor nu îi sunt familiare. Dacă textul este bine scris, el va captiva pe cititor și îi va deschide, în limba română, orizontul realității israeliene.
Cartea Magdalenei Brătescu, intitulată „Rendez-vous cu teatrul israelian” (volumul I) confirmă corectitudinea observației mele. După cum sugerează chiar titlul, este o carte despre fenomenul teatral israelian. Mai exact, ea conține cronicile consacrate de Magdalena Brătescu, săptămânal, spectacolelor prezentate în marile teatre din Israel, cronici găzduite în „Gazeta românească”.
Una dintre cele mai valoroase scriitoare de limbă română din Țara Sfântă, membră a Uniunii Scriitorilor din România, Magdalena Brătescu este, se știe, o împătitmită de teatru încă înainte de a face Alia și, după cum scrie Ioana Toff, editoarea cărții, a urmărit cu un ochi proaspăt fenomenul teatral israelian din ultimele decenii, imediat după sosirea în Țara Sfântă. Noul teatru israelian este, se știe, un fenomen dintre cele mai interesante în teatrul mondial contemporan prin inovație și calitate, deopotrivă.
Cartea de față este, de aceea, mai mult decât o culegere de cronici bine scrise. Organizată pe repertorii de spectacole (ce acoperă toate teatrele importante din Israel, de la Habima la Gesher și de la Haifa la Beer Sheva), ea este, concomitent, un ghid pentru spectatorul de teatru care caută spectacole, actorii și regizorii cei mai valoroși și o inestimabilă introducere în fenomenul dramatic israelian contemporan. Căci fiecare din cele zece teatre pe care Magdaelna Brătescu le reține, în carte, reprezintă o școală și un moment din istoria acestei adevărate explozii pe care a înregistrat-o arta dramatică în Țara Sfântă, având drept reper standardul înalt al spectacolelor găzduite de Teatrul Național Habima și, respectiv, inovația și căutările de pe scena de la Teatrul Gesher.
Trebuie spus și că, în ipostaza de cronicar dramatic, prozatoarea Magdalena Brătescu nu-și dezminte calitățile care au consacrat-o. Cronicile au limpezime, au o poveste care te face (cum spune aceeași Ioana Toff) să trăiești spectacolul chiar dacă nu l-ai văzut și, nu în ultimul rând, atestă un gust sigur și o cunoaștere profundă, din interior, a artei dramatice.
Observațiile scriitoarei leagă textul piesei de montare, de jocul actorilor, de scenografie și costume, redându-ne astfel ideea care subîntinde orice spectacol.
De prisos să spun cât este de prețioasă cartea pentru cercetătorul român specializat în teatrul contemporan. Cum arta dramatică este una universală, privilegiul de a beneficia de o asemenea lucrare de referință conscrată teatrului israelian, în limba română, este unic.
Nu mă pot opri să nu remarc, însă, cu un vădit regret, ce cronicar de vocație a pierdut teatrul românesc în persoana Magdalenei Brătescu…
–––––––-
Răzvan VONCU
„Realitatea evreiască” nr 512-513
martie 2018