NATURA
M-am strecurat în bezna-n pădure,
Să aud glasul nopţii în ea,
Să văd cum se ivesc licuricii prin iarbă,
Cum foşnetul frunzelor încep a cânta.
Să aud izvorul cum murmură-n şoaptă,
Şi luna zâmbindu-i într-a lui apă.
Să văd căprioara-nsetată ce se adapă,
Mulţumindu-i lui doar în şoaptă.
Venita-m într-un amurg pe malul mării,
Să văd peştii din apă cum se ivesc,
Cum pescăruşii se zbenguiesc în largul zării,
Când stelele pe apa mării sclipesc.
Să văd vântul sălbatic cum aduce furtuna,
Şi valurile mării ce se măresc,
Cum trăsnetul, liniştea serii agită,
Când fulgere pe cer licăresc.
M-am urcat într-o zi pe un munte,
Să văd fulgii de nea cum se aştern pe creste,
Să mă mângâie soarele cu razele multe,
Plin cerul cu păsări să-l văd ca-n poveste.
Să văd pe munte sub petrele rare,
O floare de colt ce aduce noroc,
Steaua din cer cu albe petale,
Ce aduce-n viaţă lumină, nu foc.
——————————
Raisa MOCREAC
4 octombrie, 2018