Mă simt ca la 23 de ani. Chiar mă gândeam că nu-mi simt deloc vârsta, că mai am atâtea de spus și arătat și că la cei 45 de ani ai mei, am adunat o mulțime de experiențe și trăiri încât să-mi permit luxul de a avea un spirit tânăr, gata oricând de noi provocări.
Nu cred că anii sunt cei care ne dictează starea! Dimpotrivă! Vârsta este, la modul cel mai real, o cifră! Părul meu grizonat a strâns în el ani de chipuri, de împliniri și amăgiri, de succese și emoții, de tristeți și uitări și fără a sta pe gânduri, vă mărturisesc că sunt un om împăcat cu sine, cu ce a realizat, nefiindu-mi rușine cu nimic.
Mă simt confortabil în propria piele, am capul pe umeri, nu visez cai-verzi pe pereți, știu ce pot și ce vreau să dăruiesc oamenilor! Voi cum sunteți? N-am făcut niciodată în viața mea un țel precis în a căpăta un renume. Mi-am dorit să cânt, să apar pe scenă și să pot oferi arta mea celor din jur. De acolo, probabil că a fost un pas. Sau mai mulți. Nu știu. Nici nu știu dacă mă cunosc toți oamenii de pe stradă și nici nu vreau asta. Cert este că vreau ca arta mea să ajungă în schimb, la cât mai mulți, în forma corectă!
Suntem soare și lumină la un loc! Deseori, fără să vrem, nu ne mai dăm seama că avem atâtea de dăruit celor din jurul nostru! Poate și de asta eu nu fac lucruri din complezență! Am trecut de acea etapă. Am încetat să mai fac frumos când nu e cazul, am încetat să mai fiu de fiecare dată cel care întoarce și celălalt obraz doar pentru că așa e de bun simț.
Nu-mi place să fiu în preajma unor oameni de la care nu am nimic de învățat sau alături de care nu empatizez în vreun fel. Nu-mi place, absolut deloc, să pierd timpul în van, să lenevesc, să treacă clipele fără să fac ceva, chiar dacă-i ceva pentru sufletul meu, de la un film la o muzică bună. Nu-mi place să mi se impună lucruri, consider că am trudit suficient ca să fiu propriul meu stăpân. Nu-mi place, la modul general, să fac lucruri în care nu mă regăsesc! Așa sa faceți și voi!
–––––––––––
Paul SURUGIU-FUEGO
București, 5 noiembrie 2021