LEACUL LUI DUMNEZEU Trimis-a Dumnezeu pe pământ, răvaș În care ne întreabă: „De ce-i atâta ură?” Și cum se face oare, că-n al Lui lăcaș Vin atât de mulți oameni de umplutură?   Și unde-și are locul a vieții mare carte, Biblia și Scriptura, psalmii și rugăciunea, Când noi, cităm cu patos scrieri sacre, Însă … Continue reading Cristina HOROTAN: Leacuri pentru minte (poeme)

LEACUL LUI DUMNEZEU Trimis-a Dumnezeu pe pământ, un răvaș În care ne întreabă: „De ce atâta ură?” Și cum se face oare, că în al Lui lăcaș Vin atât de mulți oameni, numai de umplutură? Și unde-și are locul a vieții mare carte, Biblia și Scriptura, psalmii și rugăciunea? Când noi, cităm cu patos din … Continue reading Cristina HOROTAN: Anul fără nume (poeme)

MIC(UL)-ROB (În loc de motto) Eu nu cutez să mă compar cu marii scriitori din lume Dar mă întreb cu-atâta jind… ce i-o fi condamnat să scrie? Pentru că scrisu-i de departe, cel mai curat microb, ce-nvie Din gânduri, vise sau emoții, din bucurii, melancolie, Din sângeroase răni pe suflet, sau din colosala furie, Iar … Continue reading Cristina HOROTAN: Lacrimi de Decembrie (poeme)

INVOLUȚIE Suntem bolnavi de dragostea de țară Și-îndurerați de viitorul ei. Câți dintre noi mai trebuie să moară, Până să învie spiritul Daciei? Atât de vechi este poporul nostru, Leagănul vechilor civilizații, Unde au trait acum multe milenii Carpii, crobizii, costobocii… dacii! Istoria lui Herodot ne spune Că erau cei mai viteji dintre traci Și drepți, … Continue reading Cristina HOROTAN: Enigme (poeme)

 ASERVIȚILOR MĂRUNȚI   Voi, aserviți mărunți, cu școli înalte Săltați rapid pe scara socială, Cu măști care de care mai boeme Purtate peste chipuri impostoare, Voi, ce jurați să ocrotiți dreptatea, Și viața, și familia și statul, Niște mojici abuzatori în toate, Ce fac orice, dar numai NU dreptate! Sunt două pături mari în țara … Continue reading Cristina HOROTAN: Mesaje din pandemie (poeme)