Rondelul trandafirului alb
Cu trandafirul ce în mână țineai,
Tu, în alb îmbrăcasei pământul.
– Iubito, bine-ai venit! blând îmi șopteai
Tremurându-ți pe buze cuvântul…
Mireasma iubirii ce-n suflet aveai,
Prin petale ducea jurământul.
Cu trandafirul ce în mână țineai,
Tu, în alb îmbrăcasei pământul.
Cântau simfonii ce doar tu cunoșteai,
Oprite în loc, clipa și vântul,
Pe floarea ta purtând legământul,
Prin curgeri de rouă-n priviri renășteai
Din trandafirul ce în mână țineai…
Rondel iubirii mele
Te chem, iubirea mea, din depărtări,
Să-mi fii povaţă şi să-mi fii alint,
Cu-o mângâiere şi dulci sărutări
Să-ndepărtezi durerea ce o simt!
Să mă ajuţi să trec de încercări,
De tot ce mi-a fost scris, să nu mă mint,
Te chem, iubirea mea, din depărtări,
Să-mi fii povaţă şi să-mi fii alint!
La bine şi la greu, la provocări,
Când par a rătăci prin labirint,
Îmbracă-mă în flori de hiacint
Şi poartă-mă cu tine-n patru zări!
Te chem, iubirea mea, din depărtări…
Rondelul dragostei
Păşesc către tine tiptil, cu dorinţă,
Să gust din potirul cu rouă-al iubirii,
Mă-ntâmpini cu roze şi multă voinţă
Să fim împreună sub ceru-mplinirii.
Privirea-mi trădează din trup năzuinţă.
Cu părul pe umeri precum trandafirii,
Păşesc către tine tiptil, cu dorinţă,
Să gust din potirul cu rouă-al iubirii.
Nu-i vis, ci iubirea şi-a ei iscusinţă
Legând două inimi, urmând legea firii,
Să le contopească-n fiorii trăirii,
Ce curg din arcadă de dor, spre fiinţă…
Păşesc către tine tiptil, cu dorinţă.
Rondelul florilor de Mai
În sarabanda florilor de Mai
Te-ai prins vioaie-n joc cu a ta ie,
Culori suave tu împrumutai
Din flori de măr, să mi le dărui mie.
Cât de frumoasă-i viaţa-mi arătai,
Zâmbet de soare-n flori de păpădie…
În sarabanda florilor de Mai
Te-ai prins vioaie-n joc cu a ta ie.
Dintre lalele suple-n colţ de rai,
Cu tâlc zâmbindu-mi dulce şi zglobie,
Bujori din buze cheamă şi mă-nbie,
Parfum de roze-ntr-un sărut să-mi dai
În sarabanda florilor de Mai.
Rondel Întregului
Erai în gândul meu pe jumătate
Intrat din alte timpuri, de demult,
Te căutam în nopţile-nstelate,
Arzând în dorul de copil-adult.
Din verdele de frunze-ncolonate,
Căldura ta îmi transmitea tumult,
Erai în gândul meu pe jumătate
Intrat din alte timpuri, de demult.
Când mi-ai vorbit cu-atâta libertate,
Priveam întreg şi îmi doream s-ascult
Cuvinte tulburând atât de mult,
Sub taina nopţii binecuvântate.
Erai în gândul meu pe jumătate…
Rondelul ochilor-peruzea
Aprinde-mă şi ochii-mi peruzea
Să fie-n întunericul lumesc
Lumina ta, să ard precum o stea,
Cărări în viaţă să îţi desluşesc.
Fluid, din ochii ce-i aprinzi, să-ţi dea
Un colţ de rai în trupul pământesc…
Aprinde-mă şi ochii-mi peruzea,
Să-ţi fie-n întunericul lumesc
Un licăr blând, ce-aduce liniştea
Când cu ai tăi profund se contopesc.
Umbre dispar, iar şoaptele-nfloresc
Într-un refren ce cântă dragostea.
Când mă aprinzi, mi-s ochii-peruzea…
Rondel cu dor
Arde dorul şi topeşte inima care iubeşte,
N-are milă şi nici teamă, rugile nu-i ia în seamă,
Focul rău şi-l înteţeşte şi durerea îi sporeşte,
N-are tată şi nici mamă când puterea îşi proclamă.
Prea adânc se-adăposteşte şi te prinde ca un cleşte,
Sufletu-l face să geamă, lacrimi pune în năframă,
Arde dorul şi topeşte inima care iubeşte,
N-are milă şi nici teamă, rugile nu-i ia în seamă.
Dragostea o consfinţeşte, ispita din gând goneşte,
Depărtările destramă, uneori, cu-n chip în ramă,
Cu-o privire care cheamă ori cu-n gând care exclamă:
Iată! Domnul nu greşeşte, pe toate le rânduieşte!
Arde dorul şi-ntăreşte inima care iubeşte.
––––––––
Olguța TRIFAN
14 mai, 2018