Sonet – îndemn la meditație!
Pe-un prag de gând așează-ți dor și frunte,
Să stea la umbra nopții printre vise,
Să cearnă vorbe-n vânt, demult promise,
Din cele care țin legat-o punte.
Gândind curat, observi că sunt premise
Să rupi zăgazuri, urci spre vârf de munte,
Ușor ca șoimul – el știind să-nfrunte
O clipă aspră, dulci furtuni permise.
Când viața-i prinsă-n zbateri, sclav la chinuri
Te lași și uiți cărarea, mergi prin lume,
Te-mbeți cu apă rece, seci veninuri,
Uitând cum ai zâmbit cândva, anume…
Nu-i timp să-l pierzi, sorbind trezite vinuri,
Când zori se-nalță, clipei dă-i un nume!
Rondel dorului
Chemarea dorului când frânge gânduri
Şi stau la rând cuvinte-n căutare,
Răspântii de tăceri scriu albe-rânduri
Cu slove nevăzute de uitare.
Ecoul inimii se frânge-n prunduri
Şi-i ochiul orb, lumină nu mai are
Chemarea dorului când frânge gânduri
Şi stau la rând cuvintele-n cătare.
Din ruginiul clipei, astăzi, grunduri
Se-aşează-n strat ca ultimă-ncercare,
Pe şevaletul vieţii-n aşteptare,
Cuvintele să curgă cârduri-cârduri…
Chemarea dorului când frânge gânduri.
(Din volumul -Vibrațiile Sufletului în Rondel – Editura ROTIPO -2015)
———————————–
Olguța LUNCAȘU TRIFAN
Septembrie, 2020
Mulțumiri pentru preluarea/ postarea acestor versuri și în deosebita Revistă Logos și Agape, stimată prietenă Mariana Gurza!
Mă bucur și mă simt onorată!
Considerrație și prețuire!