Căutare
Îţi aminteşti?
O fugã, o rãpire, o tristã rãtãcire,
Lacrimi de cãutare, amare.
Figuri necunoscute, întrebãtoare, mute
Priveau la goana mea nebunã dupã Soare.
Pierdusem totul, îmi închipuiam atunci
Şi alergam dupã tine, Soare, o razã sã-mi arunci.
Tu strãluceai departe, când inima-mi robitã şi ochii
Te gãsirã în sutele de inşi.
Erai tu unul, ca nimeni pe Pãmânt,
Înalt, frumos şi mândru.
Pierduţi printre mulţime,
La braţul tãu mergeam.
A fost aevea oare,
Sau visul meu era?
Am luat metroul, parcã,
Te rog mã iartã, Ştiu,
Dar ce-mi aduc aminte cu drag, mereu,
Sunt douã mâini unite de bunul Dumnezeu,
De o dorinţã surdã,
De-o aprigã chemare:
Te căuta Pământul, Soare.
Şi te-a găsit, în parc,
Iar eu, ca-n visul cel de mult visat,
Pe vârfuri înălţându-mă spre Soare,
Obrazul tău sau cerul atunci am sărutat?
––––––––––
Ninetta POPESCU
10 decembrie, 2018
– Imagine sursa internet –