Pas-de-deux
domol te aud cu urechea luminii,
te simt lin curgând cu-a izvorului undă,
te văd răsărind într-un ceas de albastru
iscat din linişte şi voluptate blândă,
te-adun mereu cu veşnică migală,
învăţ să mor, învăţ şi să trăiesc,
cu tine-n suflet şi în gând aievea
rigoarea clipei nu mi-o mai găsesc.
îmi sprijin umbra pe un colţ de cer
sperând să treci tu peste ea odată
şi să-ţi muşc urma inventând religii
care să nu mă scoată vinovată.
opreşte-mă să cânt, fii bun şi-mi spune
în ce iluzie subţire mă îmbrac,
bătaia pleoapei fă să mă trezească
şi pune-mi lacat inimii să tac!
zâmbeşti şi vârful degetelor tale
îmi desenează aurore boreale …
——————————
Nina TĂRCHILĂ
Timișoara
29 iulie, 2018