De mâine
de mâine poţi să-mi fii doar amintire –
un mugur ne-nflorit uitat pe-un ram,
un colţ de cer, etern în aşteptare,
gândul în care mă înfăşuram.
de mâine poţi orice, oricând, oriunde.
ochiul meu gol de tine s-a umplut
şi-oricât te-ai scurge dincolo de clipe
sufletul tău tot fi-va-mi aşternut.
ştiu, mi-am vândut pe-o umbră, anotimpuri –
mi-am răstignit neliniştile toate
şi-ncercuită-ntr-un descântec tandru
mi-am îngropat aripi înfrigurate.
în veghea clipelor ce-mi jefuiau prin suflet
călcând pe cer, luminile mi-am stins.
te-am făurit cu aprigă candoare
şi m-am minţit că nu eşti doar un vis.
tot ce mi-ai fost şi-ai fi putut să-mi fii,
pun în tristeţea nezvântată şi amară.
un tren de ieri ajunge-n gară mâine,
ne zbatem într-o ultimă ţigară
şi-ţi cer cu ochii-ncercănaţi sub pleoape
să despietreşti uitarea din iubire
şi să m-ajuţi azi să mai mor o dată.
de mâine poţi să-mi fii doar amintire.
——————————
Nina TĂRCHILĂ
Timișoara
16 noiembrie, 2018