Ultima rugă
Dacă tot vrei să-mi dăruiești ceva,
nu îți cer, Doamne
șir lung precum marfarele cu brazi, de toamne…
S-or termina cândva.
Nici sănătate nu îți cer plângând,
îmi este, crede-mă, perfect egal
de voi muri bolnav ori sănătos,
acasă ori într-un infect spital;
ce ar mai fi? Frumos
n-am fost nicicând,
aș fi nebun
cărunt, admiratoare să adun…
Comori nu vreau, mi-ajunge-un colț de pâine,
nu sunt fițos, răbdare ai, Stăpâne!
Nevastă am… copii așijderi…(zece!)
Te rog, până oferta Ta nu trece,
cu stăruință, Doamne, ca Ilie,
eu, păcătos, risipitorul fiu,
dă-mi harul ca orice cuvânt ori scriu
instant, să se prefacă-n poezie!
Radiografia clipei
Se nasc peste noapte imperii de zgură,
Bat clopote triste, se minte, se fură,
Se cântă Osana, curg râuri de ceară,
E moarte-n cetate, Hristos e afară…
Odăjdii-aurite și inimi murdare
Ard jertfe betege pe-ncinse altare,
Speranțe deșarte în albe-oseminte,
Râd dracii în barbă sub măștile ,,sfinte”.
Trăim o beție… e vremea din urmă…
Păstori cu simbrie se-nfruptă din turmă,
Mai marii-n calești își vântură nudul…
Se leapădă Nordul de teamă, iar Sudul
Se vinde pe-o ciorbă de linte, roșcată,
Nimic nu mai este cum fost-a odată…
Tâlharii fac legea si sceptrul îl poartă,
Păcatu-nflorește la rangul de artă,
Triumfă cel tare, dreptatea-i în lanțuri,
Bețivii planetei duc lipsă de șanțuri;
Imperii de zgură se nasc, anarhiste…
Planeta-i ruină… bat clopote triste…
Se cântă Osana, curg râuri de ceară,
E boală în suflet… Hristos e afară…
———————–—————–
Nicu GAVRILOVICI
26 noiembrie, 2018