Răstignirea cea de fiecare zi
În mine-n fiecare zi e paște,
Mă răstignesc pe cruci de amintiri,
Sorb vinul din seninele-ți priviri
Și visele cu tine îmi sunt moaște.
Piroanele dorinței port în palme,
În coastă-nfiptă lancea unui gest…
În piept ascunse doruri fac incest,
Iar ne-mplinirile rostesc sudalme.
Golgotă și-nviere port în mine,
Aprinse ruguri și prea reci cenuși,
Înconjurat de ziduri fără uși,
Doar zboru-mi este cale înspre tine.
Iar dacă mă voi frânge în cădere,
Sărutul tău, ca-n basm, va fi-nviere!
Speologie
Te-am găsit rătăcită
în pădurea propriilor gânduri…
Căutai nordul, după mușchiul
crescut pe tulpina viselor…
Ți-am dăruit un buchet de zâmbete
apoi,
înflorindu-ți pleoapele cu un sărut
te-am ascuns în peștera adâncă
a inimii,
rostogolind în urma noastră
piatra iubirii.
De atunci,
în picături de dor,
creștem unul spre altul,
stalactită spre stalagmită…
––––––––––
Nicu GAVRILOVICI
14 aprilie, 2018