Hamac din două vise
Din două vise am să-ți țes hamac
Iubirea ce în inimă ți-o port,
Te voi străbate fără pașaport
Si ostenit escală am să fac
Pe pieptul mirosind a busuioc
Și-a cetină foșnind în ‘nalții munți…
Din șoapte între noi dura-vom punți
Și îmi vei fi noroc și nenoroc.
Vom paște vulturi pe câmpii de nori
Și-am să te legăn descântând mereu,
Vom fi doar trei: eu, tu și Dumnezeu
Pășind prin roua ultimilor zori.
Am să-ți agăț cireșe la urechi
Săruturi coapte-n nopțile târzii
Și curioși, în taină vom urzii
Păcatul celei de întâi perechi…
Apoi, cu șarpele jucând barbut,
Singurătății negăsindu-i leac,
Din două vise am să-ți țes hamac
Iubirea, și-o luăm de la-nceput…
––––––––––––
Nicu GAVRILOVICI
10 iunie, 2018