Glossă unei statui cu răni în genunchi
Femeie, statuie cu răni în genunchi
Privește la soare și ochii-ți usucă,
Alungă tristețea și dorul de ducă,.
Înăbușe-oftatul ce-l scoți din rărunchi.
Abia de ai strânge un firav mănunchi
Din zilele care îți fură cu soare;
Cu cele-nnorate ai umple o mare,
Femeie, statuie cu răni în genunchi.
Iubirea ta dulce ca miezul de nucă
Altora-ai dat-o, tu doar coaja păstrând…
Cu sufletul gol, de iubire flămând
Privește la soare și ochii-ți usucă.
De-atâta durere ești doar o nãlucã,
Te poartă de-o vreme umbra în cârcă…
Zdrobește c-un zâmbet soarta-năpârcă,
Alungă tristețea și dorul de ducă.
La margini de ape, cu scorbură-n trunchi
Făclia speranței ți veșnic aprinsă,
Bătrână, de dorul copiilor ninsă,
Înăbușe-oftatul ce-l scoți din rărunchi.
Înăbușe-oftatul ce-l scoți din rărunchi,
Alungă tristețea și dorul de ducă,
Privește la soare și ochi-ți usucă
Femeie, statuie cu răni în genunchi.
———————–—————–
Nicu GAVRILOVICI
17 octombrie, 2018