ABURI CALZI DE TĂCERI
Smulg tristeți din alcov să le vând nepăsării când pe pleoape-mi se zbat ierni albite-ntr-un ieri… în palatul de gheață toți supușii mirării
scrijelesc sub pereți aburi calzi de tăceri.
Ce imperii de plumb stăpânesc azi lumina!… Într-un rest de țigară amăgesc umbre reci arse-n trupuri de fluturi ce își caută vina sub ruina iertării, în izvoarele seci…
Amintiri dezlegate din brumarul trecut mituiesc înserarea c-o bucata de lut ridicată pe umeri de aripi ce roșesc, îmbrăcate în straie de un alb nefiresc.
Ce folos c-am întins peste pânze albastre două stele stele ciobite de atâtea năpaste, când fereastra spre Nord își pierduse busola și din atrii cârpite decupam arteriola?
Se foșnesc alizee sub năframa de nori, vântuind tot nisipul pe un pat de culori, dintr-un ochi cercănat lăcrimează un gând, două boabe de rouă unui înger plăpând…
——————————–
Nicoleta GORDON (Many)