Trezeşte-te, Lume!
Drumeţule! Opreşte-te lângă trista răstignire,
În faţa simbolului Sfintei mărturii păşeşte smerit.
Iisus din vina omenirii în chinuri mari pe cruce a murit.
Mulţumeşte-I pentru calea ce a deschis-o lumii întru mântuire,
Pentru LUMINĂ, ADEVĂR, pentru tot ce ţi-a adus.
Bântuia peste tot năluca Satania,
Întunericul domnea, conducea pe pământ.
Nefericirea înflorea, răutatea, pierzania
Îndreptau omenirea spre porţile Iadului,
Alungând bunătatea, mântuirea, sfânta pace a Raiului.
Rătăciţi, pământenii, bezmetici, legaţi de pământ,
Înlănţuiţi, zăvorâţi, închişi ca într-o cetate,
Pe deplin limitaţi de spaţiu, de timp,
Nu mai puteau înţelege calea spre Infinit, Eternitate:
Voinţa curată devenise prea slabă în răstimp.
Întunericul totul sufoca pe Pământ,
Omenirea cu o viteză nebună aluneca în abis
Şi nu mai putea să găsească calea spre Puritate, Lumină:
Dorul de Înalt nu le apărea nici în vis,
Salvarea umanităţii era în Puterea Divină.
Dumnezeu privi îndurerat nesăbuita Lume în rătăcire.
De dragul ei, în Marea Lui Iubire, trimise pe pământ
Colacul izbăvirii – Însăşi Iubirea, devenită Viu Cuvânt,
Să spargă zidul întunecat, să aducă mântuire,
Să redeschidă calea spre iertare şi Paradis.
Iisus – postament pământesc al Luminii –
Păşea riguros printre oameni, trezindu-i din somnul de moarte.
A reaprins făclia Iubirii, minunea minunii
Speranţa, năzuinţa, dorul într-înşii să poarte
Pentru o veşnicie, doar ei au o menire, un rost.
Lumina, în Puritatea Iubirii, în slavă vibra pe pământ.
Adevărul, Cuvântul viu adus şi rostit de Iisus
Şi minunile ce aveau loc simultan prin preajmă darnic
Luminau omenirii Calea, Credinţa în Tatăl de Sus.
Aceasta a şi fost Lucrarea de mântuire a Lui Christos.
Întunecimea fierbea, tot mai des pierdea sprijinul în oameni.
Parcă mai ieri credea că stăpâneşte întregul pământ.
Atunci Bezna rata. Zdruncinată turba Talpa Iadului,
Incitând cărturarii sălbatec şi fariseii în legământ
Să-L omoare pe Christ, risipă să arunce în Sfânta Lucrare a Lui.
Lucifer, Anticristul, spera să distrugă Lucrarea Luminii
Doar El stăpânea acest blestemat pământ
Din armia lui de tirani cu smintite, demente dorinţi
Încătuşaţi pământeşte de spaţiu şi timp, lipsiţi de avânt
Se găsise un Iuda să-L vândă pe Christ pentru 30 arginţi.
Patima, tristeţea, durerea îL scăldau pe Iisus
Suferinţa paharul umpluse, curgea peste marginea vie
În Ghetsimani Christ în rugă profundă Celui de Sus:
Calea Lumii am deschis, Iubirea nu las pentru certuri
Cuvântul, Adevărul Tău, Tată, Îl las pentru vecie.
Din Ghetsimani Iisus a ieşit trist dar hotărât
Lucrarea de mântuire nu va nega niciodată
Gloata întărâtată desprinsese un amârât
Odiosul sărut al lui Iuda l-a trădat pe Christos dintr-o dată
În lanţuri L-au ferecat şi L-au dus la Pilat.
Întunericul instiga pământenii cu oarbă furie,
Toţi s-au lăsat de Iubire, de tot şi de toate mai sfinte,
Chiar şi Petru apostolul de trei ori s-a lepădat de Christos,
Totul dase uitării de frică, dar ştia: în zori cocoşul o să cânte.
Prorocia se împlinea, mulţimea zbiera fioros.
Cu o plăcere demonică îL torturau, L-au îmbrăcat în purpuriu
În ocară‚ pe cap I-au înfipt coroană de spini Celui fără de vină,
L-au împus Să-şi ducă Crucea, unealta torturii. Pe Cine?
Pe Trimisul Lui Dumnezeu, Aducător de Adevăr şi Lumină!
Lumea, o turmă, urla. Laşii tăceau. Nu-L apărase nimeni.
Irod, Anna, Caiafa, Pilat şi toţi din tagma duşmăniei
L-au legat, îL băteau, schinjuiau, îL huleau
Gloata, mulţimea fierbea în culmea mâniei
El Le zâmbea trist, iertător, căci El era Însăşi Iubirea
Omenirea în dementul extaz îL respingea pe Mesia.
L-au mânat pe Golgota, cu cei fără de lege a fost estimat
Şi pe unealta torturii, pe Cruce în cuie L-au pironit.
Iisus atârna sângerând. Gloata râdea, sfida,
Triumfa răutatea în demonicul plac.
Cu ultimul suflu, în durere cumplită, Fiul I-a strigat disperat:
Tată, iartă-i! Căci ei nu ştiu ce fac!
Trezeşte-te, lume! Nu! Moartea Lui nu v-a adus mântuire!
Ci Cuvântul, Adevărul lansat şi vestit de Christos!
Moartea feroce în chinuri nu a fost necesar sacrificiu, ci crimă!
Şi a încărcat lumea plină de ură cu o mai grea povară şi vină.
Oameni! Este o gravă eroare să credeţi că prin Marele Chin
Al Lui Iisus vi se acordă iertarea păcatelor voastre aşa din senin.
Nu! Mesia Calea v-a arătat spre Adevăr şi Lumină.
Urmaţi-L! Trăiţi după El! Trăiţi-vă viaţa în Iubire!
–––––––––––-
Nicolae BĂLȚESCU
Aprilie-mai 2008
Chişinău