Eu am crezut cândva în tine,
De doruri nu m-am lepădat!
Nici umbra, să ți-o văd… știi bine,
Nu vreau să aflu… C-ai trădat.
Am strâns durere și păcate,
Ce-i mai frumos ție ți-am dat!
Lacrimi sub gene stau uscate,
În ele sufletu-am scăldat.
E toamnă… și-i gândul ruginiu!
Ades mă-ndeamnă să visez
Și învălmășită-n rubiniu,
Un vals al frunzelor dansez.
Și-acum cântă fanfara în parc,
Parfumul romanței cromat,
Pe un mal al durerii debarc…
E tărâmul de vremuri uitat,
Ce-mi gustă din suflet amarul,
Când ceru-i brăzdat de cocori,
M-apasă pe spate samarul,
Cu ani ce sub tâmplă-i strecori.
E puținul din ce mi-a rămas
Și totul doar ție ți-am dat!
Cu tine mai stau la taifas…
Dar Timpu-n priviri m-a sfidat.
——————————-
Nastasica POPA
22 septembrie 2019