Peste munți… răsăritul
– sonet –
Să mă chemi când ridici îngrădirea-n ținuturi,
Ca să văd înc-o dat’ peste munți răsăritul,
Din înaltul Ceresc să culeg coloritul,
Să pictez curcubeu pe-aripioare de fluturi.
Iar în strigătul mut să respir puritate
Și infernul să-mbrac în mirosul de cetini!
Din coaja iubirii curgă viață în paltini,
S-aud o vioară… în arcuș claritate.
Să mă scutur de dor, când frământă o doină,
Efemere trăiri ce prin vene îmi umblă,
Când fața-i lividă și-n formă de jimblă
Și-o creastă de munte lăcrimează a moină.
Iar în glasul doinit s-aud lupul cum urlă,
Să spargă durerea și-un clopot în turlă.
*moină-timp călduros și umed( dezgheț)
*efemer-vremelnic, trecător
*jimblă-pâine albă de formă lungă- franzelă-
——————————-
Nastasica POPA
10 iunie 2019