În negura vremii…
Se pierde gara viselor mele…
Un peron uitat, în șuier de tren
îngheață fiorul, clipele-s grele,
Din zare-s aduse într-un catren!
Mi-s ochii-n lacrimi,privirea-n ceață,
M-apleacă ploaia, când norii-și varsă,
Trecerea vremii…de dor se-agață
Rămâne speranța-n inima arsă!
Ochii sa-ți văd,iubite…mă lasă
Adusă de timp, pierdută de gând
Peronu-i trist, departe-s de casă,
Îți scriu iubite acuma un rând!
Mi-adoarme gândul, hulubii-s în zbor,
Să-ți lase-n gând dorința de mine,
Pelasgă pierdută-n neguri și dor,
Să-ți depene-amor în noaptea ce vine.
În gară-i rămas un gând călător…
Adorm în final cu timpu-n răstimp
Trenu-i departe cu dorul în dor,
Până spre Ceriul, la zeul Olimp!
Ploaia-și varsă amarul din mine,
Rămân Pelasgă-n negura vremii
Trenul mă duce departe de tine,
Cu-n vis ce îl scriu doar boemii!
——————————-
Nastasica POPA
31 iulie, 2018
Multumesc din suflet ! Pretuire și respect pentru gingasia dăruirii!
Cu drag! Onorați!