Flori în muguri
Ți-am așternut în vară flori în muguri,
Mi-ai dăruit în toamnă crizanteme,
Iar patimile noastre arse-n ruguri,
Curg cu Luceferi, în urmă-s blesteme.
Ascunsă în trup îmi plânge durerea,
Cu lacrimi sălcii gustând-mi amarul,
Mă seacă în piept sau poate-i părerea,
Iubirii-n coșmar să îi duc samarul.
Că-mi ești… dar că-ți sunt cum aflu vreodată?
Prin slovele tandre”iubito” când spui,
Să fie cuvântul, vorba codată
Ce-n sărutul duios, pe buze-l transpui?
Privirea … încearcă a mă pătrunde,
Îmi lunecă-n piept și glezne fiorul,
De ochi-ți vicleni nu-l poate ascunde,
În brațele calde își toarce fuiorul.
Că îți sunt… dar vreodată iubit să îmi fii,
Voi ști că pelinu-i pierdut în neant,
Vor cădea din mine mărețe trufii,
Cu-n drum împreună pe vechiul versant.
——————————-
Nastasica POPA
8 decembrie, 2018