Fântâna-n răscruce
Pe drumul de țară de odinioară,
Stă la răscruce fântâna cu ciuturi…
Sinistru răsună, nu-i glas de vioară
Prin măduvă trece, scurs e în luturi.
Fântâna-i adâncă, mi-e sete de apă…
S-aștept n-am răbdare, dar ciutura-i grea!
În zare-i o umbră ce poartă o capă,
E vis, nălucire căci drumu-negrea.
În țipăt lugubru îmi strigă: -Așteaptă!
La mine ecoul ajunge difuz…
Scot singură apa, când viața-i nedreaptă,
Fântâna-n răscruce…totu-i confuz!
Beau apa grăbită dar setea nu-mi trece,
Pe drumul în cruce, umbra dispare,
Rămâne în mine fiorul ei rece,
Fântâna-n răscruce-n vise apare…
Când noaptea-și despică misterele-n taină,
Cad stele-argintate ce par licurici,
M-așteaptă fântâna,ciutura-n maină,
Mi-e sete și teamă, fiorii-s arici,
Căci știu c-o s-apară o umbră în robă.
Ecoul îmi strigă: -Așteaptă nu bea…
Dar simt cum inima mea îl aprobă.
Pe un șoiman ca neaua, un voinic vorbea!
-Lasă-mă pe mine, să scot ciutura,
Pentru-a ta ființă e cu mult prea grea!
Calul său, șoimanul, coama-și scutura…
Vrea parcă să-mi spună că prințul mă vrea.
Îmi ridic privirea,văd chipul său blajin,
Apa scoasă-n ciutur, mă-ndeamnă să beau…
Mă arde tot trupul, mi-i pielea carmajin,
Inima și chipul parcă îmi zâmbeau.
Zarea ivorie, noaptea nesfârșită
Revărsată-i Luna peste chipul meu!
Povestea cu „roba” îmi pare sfârșită
Din căușul palmei, doar sorb apa eu!
Rupe colțul ierbii, în copită calul
Crucea se desface cu un drum ales,
Din fântâna vieții voi bea din pocalul
Visului, ce astăzi eu l-am înțeles!
*carmajin-piele vopsită în roșu închis
*maină-a coborâ o greutate
*lugubru-sinistru/înspăimântător
*luturi-lut/argilă
*capă-pelerină
——————————-
Nastasica POPA
10 ianuarie 2019