Tabloul tăcerii
Am ales un loc
cu ciripit de păsări ,
frunze și flori!
Am ales un cântec,
o simfonie uitată
de timpuri și oameni.
Nu puteai să dansezi!
M-am așezat la masă
și chipul tău l-am
pastelat în culorile
toamnei târzii…
Îți simțeam inima,
prin pânza de în
cum bate…
Și mă-ntrebam:
Cât mai rezist
să nu te ating?
Am lăsat penelul jos…
și-am alergat la soare
să mă topească…
Aripile să mi le frângă
și chipul să mi-l șteargă!
Ești nemilos cu mine,
ca un străin la porțile
cetății medievale!
Eu cer iubire și bine,
Tu culoare și tăcere!
Dar voi păstra tabloul
cu chipul tău…
de gheată!
Rapsodie…
Au trecut atâtea nopți
Vise, trandafiri și ploi,
Supărări și bucurii
Să le porți atâta știi!
De vei vrea să le separi
Între multele grămezi
Aș alege cei mai bun
Un iubit de Anul Nou!
Să te poarte prin poveste
Zâmbetul să ți-l reverse
Și atunci când obosești
Să te mângâie nițel!
Dor de dor cu bucurie
Să-ți aducă cine știe,
Câte lacrimi vei avea
Șterge-le din mintea ta!
Și de-i vrea s-o duci mai bine
Ține minte nu ori cine
Are dragoste de tine
Să te iubească mai bine!
———————————–
Miriam Nadia DĂBĂU
(Miriam Miriam)
Franța, Paris