Tristă amintire
O amintire mi s-a așezat pe pleoapă
Nu vrea să plece, insistă să rămână
Și-mi răvășește-n inima curată
Căci a venit să stea, pe mine se răzbună!
Continuă cu-atâta-nverșunare,
Nu știu exact ce caută-n unghere,
Găsește totul straniu și colbul în uitare
Prin colțuri amintiri ce zac stinghere.
Nu vreau să răscolească a mea tihnă
Şi totuși este prea perseverentă,
Scormone în minte, fără de odihnă
Apoi ca din impuls ea pleacă insolentă.
Este o amintire tristă și uitată,
Ce stăruie în gându-mi fără noimă
Aș vrea să-mi lase inima împăcată,
Placida armonie și viața mea molcomă.
26 februarie 2019
——————————-
Mirela ONEA