Când ești slab, fără putere, când nu ai în jur modele
După care a ta viață tu ai vei vrea să o îndrepți,
Cată sfinții noștri ceia vredniciți în toate cele,
Cercetază a lor viață de vei vrea să o înveți.
Și te du pe-a lor cărare și ca ei te-nvrednicește
În smerit și-n bunătate, în iertare și-n iubire
Și-i vedea cum din nimica faima ta îți tot sporește
Și vei fi bogatul lumii-ndestulat și-n fericire.
Bogăția nu stă-n aur, în bănet și în palate,
Ci-n smerit și-nțelepciunea de-a ierta și a iubi,
Înălțați-vă în fală prin a voastre bune fapte
Și-n necazurile vieții, ne-ndoios vă veți căli.
Harul, daru, ‘nțelepciunea, pe puțini îi răsplătește
După ce o-ntreagă viață au trăit în vrednicit,
După ce chezaș ei pus-au gândul, fapta ce-ntărește
Vrerea lor din a lor suflet, gândul lor de neclintit.
Așadar, urmați-mi sfinții și a lor învățătură
Dacă vreți ca viața voastră s-o trăiți în preacurat,
Să goliți al vostru suflet de invidie și ură
Și în loc să-mi puneți încă, doar iubire-n picurat
Și iertare cât cuprinde pentru tot și pentru toate,
Ajutor și-o vorbă bună pentru orice nevoiaș,
Fapte bune-n ori ce clipă faceți dară cât se poate,
Iar credința-n al vost suflet aibă veșnicit sălaș.
Toate astea vă învață creștineasca-nvățătură,
Popii cei bătrâni și vrednici, slujitorii la altare,
Și monahii roși de vreme, buchisând sfânta scriptură,
Pusniciții ce o viață și-o petrec în închinare.
Ei sunt candele aprinse, veghetori de conștiință,
Veșnici rugători la Domnul, neamul să mi-l ocrotească,
Dădătorii de speranțe pentru cei în pocăință
Că ne-o ține Preamăritul tot sub pronia cerească.
*
Preacucernice ne iartă, întinarea în păcate,
Suntem slabi fără credință, turmă risipită-n zare,
Dă-ne tu învățătură, ca să facem bune fapte,
Doar călcând de bunăvoie pe-nsfințita-ți Lui cărare.
———————————–
Mircea Dorin ISTRATE
Târgu Mureș,
Februarie, 2020